jurisprudenta

  Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietătilor afectate de sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestuia.In conditiile în care legea specială în materie, ca de altfel şi legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, este de domeniul evidentei că o astfel de servitute legală va aduce, implicit, limitări dreptului de proprietate asupra terenului afectat de o astfel de servitute legală. Singura posibilitate conferită proprietarilor unor  astfel de terenuri afectate de servicii comunitare de utilităti publice, este cea prevăzutăde art. 4 alin. 2 din Legea nr. 51/2006,  ipoteză cu care instanta nu a fost învestită în prezenta cauză. Pe cale de consecintă, Curtea constată că reclamantul nu este îndreptătit, nici în temeiul Legii  nr. 241/2006, la a pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosintă a terenului afectat de această conductă de apă, după cum nu este îndreptătit la desp

Împrejurarea că reclamanta după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț a plecat într-o altă țară şi doreşte să-l ia şi pe copilul căruia i s-a  stabilit locuința la mamă, nu are nicio influență asupra exercitării autorității părinteşti de către ambii părinți. Aşa cum corect a reținut instanța de apel, stabilindu-se locuința copilului la mamă, nu s-a limitat din punct de vedere spațial locul în care domiciliază mama împreună cu copilul. În condițiile în care pârâtul refuză să-şi dea acordul pentru plecarea copilului în străinătate, copilul are locuința stabilită la mamă, iar mama are domiciliul în străinătate, potrivit adeverinței de domiciliu depusă la dosar (f. 33 dosar fond), reclamanta are la dispoziție procedura specială reglementată de art. 18 alin. 2 teza finală din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005. Modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi  îndatoririle părinșilor divorțați față de copiii minori se face, potrivit

S intagma folosită de legiuitor - "de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei" - impune cu necesitate legătura strânsă dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obiectul acţiunii civile, deoarece numai analizând pretenţia concretă dedusă judecăţii instanţele realizează o judecată pe fond a cauzei. Pe cale de consecinţă, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile, indiferent dacă priveşte o normă de drept material sau o normă de drept procedural, este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei.  Stabilirea  instanţei competente teritorial să judece o cerere de încuviinţare a executării silite imobiliare,  nu reprezintă o chestiune de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Sintagma folosită de legiuitor - "de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei" -

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia civilă în  dosarul nr.1067/334/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.  Stabileşte că modificarea adusă prin Legea nr.212/2008 dispoziţiilor  art.36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate  asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit  prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997,  reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate. În acest  caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut  de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea şi completarea  Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra  terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor  Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, termen care  se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv  02.11.2008. Obligatorie, potrivit dispoziţii