jurisprudenta

       Lăcaşul de cult este locul sfinţit unde se desfăşoară cultul divin, pentru membrii unei comunităţi, care au aderat la respectivul cult. Modul de dobândire a acestor bunuri este de cele mai multe ori din donaţii şi contribuţii ale credincioşilor din cultul respectiv. Aşadar, din punct de vedere al patrimoniului, lăcaşul de cult aparţine membrilor comunităţii şi nu bisericii sau parohiei. Preluarea lăcaşului de cult situat în Baia Mare de către Statul Român a fost abuzivă, însă cu toate acestea nu se poate face abstracţie de efectele generate în timp de acest act normativ, respectiv de faptul că majoritatea credincioşilor greco-catolici care au trecut la cultul ortodox s-au integrat în biserica ortodoxă în decursul a aproape 70 de ani şi nu mai doresc revenirea la cultul greco-catolic. Opţiunea membrilor comunităţii de a adera la un cult sau altul nu poate fi ignorată în cadrul acestui litigiu, iar dacă în 1948 exista o majoritate greco-catolică care utiliza lăcaşul de cult î