jurisprudenta

Procurorul a constatat ca persoana intimata B.M.A. a sesizat faptul ca la data de 12 iulie 2007, în timp ce se afla în sala de judecata a Judecatoriei Caracal într-o cauza în care avea calitatea de petent, avocatul F.M. i-a luat telefonul din buzunarul pantalonilor, l-a aruncat pe jos, distrugându-l si i-a adus injurii. Toti cei trei avocati au sustinut ca au fost în sala de sedinta, au asistat la un schimb de replici între persoana vatamata si avocatul F.M., au vazut ca sus-numita avea un telefon în buzunar si casti la urechi si vrând sa scoata firul din telefon, acesta i-a cazut. Dupa finalizarea cercetarilor procurorul prin Ordonanta nr. 572/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului F.M. pentru infractiunea prevazuta de  art. 217  C. pen. si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii de 500 RON, conform  art. 18 1  C. pen. În cauza de fata, în care s-au efectuat acte premergatoare fata cei trei avocati pentru savârsirea infractiunii

P otrivit   art. 247   C. proc. civ., în caz de renuntare Ia însusi dreptul pretins, instanta da o hotarâre prin care va respinge cererea în fond si va hotarî asupra cheltuielilor, renuntarea putându-se face si fara învoirea celeilalte parti, atât în prima instanta, cât si în apel.      Desi articolul anterior mentionat se refera în mod expres numai la renuntarea în fata primei instante si a celei de apel, renuntarea la însusi dreptul pretins se poate face în orice faza procesuala, inclusiv în recurs, chiar fara învoirea partii adverse.      Asadar, întrucât renuntarea poate interveni inclusiv în fata instantei de recurs, iar aceasta rezulta dintr-o declaratie expresa din partea beneficiarului dreptului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozitiile   art. 247   C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtele P.C.I. si SC S.P. SRL Timisoara împotriva deciziei civile nr. 127 din 30 mai 2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala, va modifica decizia rec

Este adevarat ca art. 320 1   alin. (6)   C. proc. pen. permite aplicarea dispozitiilor   art. 334   C. proc. pen., însa cererea de schimbare a încadrarii juridice nu poate fi fundamentata pe contestarea formei de vinovatie retinuta prin rechizitoriu, întrucât aceasta ar însemna o recunoastere partiala a faptelor, împrejurarea ce face inaplicabila procedura prevazuta de dispozitiile   art. 320 1   C. proc. pen. Constatând ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ca este tânar, casatorit, tatal unui minor în vârsta de 5 ani, ca în fata instantei de recurs a avut o pozitie finala de recunoastere a faptelor pentru care a fost trimis în judecata, Înalta Curte apreciaza ca pronuntarea unei hotarâri de condamnare constituie pentru acesta un avertisment sever si, chiar si fara executarea pedepsei, nu va mai savârsi alte infractiuni. Fiind astfel îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile   art. 86 1   C. pen., instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei sub suprave