jurisprudenta

Tribunalul Dâmbovita a respins în mod corect cererea de extindere a actiunii penale asupra altor acte materiale pretins comise de inculpat având în vedere faptul ca, desfasurarea judecatii în baza procedurii prevazuta de   art. 320 1   C. proc. pen., presupune recunoasterea faptei în modalitatea retinuta prin actul de sesizare, iar aplicarea art. 335   alin. (1)   C. proc. pen. nu poate opera în conditiile în care recunoasterea nu a existat decât cu privire la anumite fapte. Mai mult, art. 320 1   alin. (6)   C. proc. pen., astfel cum este formulat, nu prevede posibilitatea aplicarii   art. 335   C. proc. pen. în procedura simplificata, deoarece, în cadrul acestei proceduri, controlul judiciar se limiteaza la faptele recunoscute de catre inculpat si probele administrate în cursul urmaririi penale iar o eventuala extindere a actiunii penale la alte acte materiale ar excede procedurii prevazute de   art. 320 1   C. proc. pen. Admiterea actiunii civile astfel cum a fost formulata de Agen

      Singurele probe administrate în cauza sunt procesul-verbal întocmit de organele de politie ca si declaratiile celor doi politisti, respectiv P.I.C. si B.I., ofiteri în cadrul Politiei de frontiera Sighetu Marmatiei, probe care nu se coroboreaza însa cu alte probe obiective care sa faca posibila retinerea vinovatiei inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunii de contrabanda. Desi ofiterii de politie au observat ca inculpatul era însotit de înca doua persoane nu s-a dovedit faptul ca inculpatul si celelalte doua persoane au fost implicate în contrabanda cu tigari si nici faptul ca între inculpat si alte persoane ar fi existat vreo întelegere în activitatea de introducere în tara în mod ilegal, a tigarilor.     Este adevarat ca nici inculpatul nu a prezentat motive plauzibile cu privire la prezenta sa în locul respectiv însa nici o persoana nu poate fi condamnata în baza unor supozitii, în lipsa unor probe certe de vinovatie, aspect în raport de care Înalta Curte apreciaza ca