jurisprudenta

    Cum s-a statuat în doctrină şi în jurisprudenţa constantă, pentru a nu se ajunge la o încălcare a dreptului de acces la justiţie, instanţa care respinge cererea în constatare pe motiv că partea poate să ceară realizarea dreptului va trebui să arate, în concret, care este mijlocul de realizare a dreptului respectiv.  ( Extras Decizie nr. 1314/2021, Secţia I civilă  a ICCJ      pe www.scj.ro/1093/DetaliijurisprudentacustomQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=185559#highlight=## )  

Acţiunea în constatare are un caracter subsidiar fată de acţiunea în realizare, în măsura în care debitorul, fără justificare, nu execută una sau mai multe obligaţii contractuale, creditorului îi sunt recunoscute o serie de acţiuni în realizarea dreptului său subiectiv (să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei în natură sau prin echivalent, să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului etc). Aşa fiind, faţă de modul în care recurenta-pârâtă a înţeles să îşi motiveze cererea în constatare, în mod corect instanţa de apel a apreciat că aceasta este inadmisibilă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 35C. proc. Civ ( art. 35 teza a II-a din C. proc. civ ., circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ .,) (    Decizie nr. 1022/2021 din 15.04.2021, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Secţia a II-a civilă )   Nici critica privind greşita aplicare a prevederilor art. 35 teza a II-a din C. proc. civ ., cir