jurisprudenta

Instanta de apel a retinut ca în mod legal prima instanta a considerat în raport de dispozitiile art. 831  pct. 2  C. civ. ca simplele certuri, neîntelegeri, chiar urmate de amenintari nematerializate, nu pot fi considerate cauze care sa conduca la revocarea pentru ingratitudine a donatiei. Injuriile presupun fapte de insulta, de ofensa, jigniri aduse persoanei donatorului, onoarei, demnitatii sau reputatiei acestuia, acestea trebuind sa prezinte o gravitate deosebita..     Criticile formulate de recurenta nu întrunesc cerintele art. 304  pct. 9  C. proc. civ., instantele de fond aplicând corect prevederile art. 831  pct. 2  C. civ. Încalcarea sau aplicarea gresita a legii, la care se refera art. 304  pct. 9  C. proc. civ., are în vedere situatiile în care instanta recurge la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le încalca, în litera sau spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea întinsa sau prea restrânsa ori cu totul eronata. Instantele au

Instanta de apel a interpretat în mod just dispozitiile art. 505  alin. (2)  C. proc. pen. si  art. 998 - 999  C. civ., stabilind ca se impun acordarea de daune morale în cuantum de 200.000 RON pentru perioada arestarii, 11 noiembrie 2003-21 septembrie 2004, si 50.000 RON  rezultate din restrângerea libertatilor în mod nelegal prin masura de a nu parasi tara.     Dreptul la despagubiri în situatia lipsirii nelegale de libertate este garantat, de asemenea, de art. 5  parag. 5  din Conventie, care conditioneaza acordarea de despagubiri doar de existenta unei arestari nelegale, fara a fi necesara o hotarâre judecatoreasca anterioara prin care sa se constate nelegalitatea retinerii sau arestarii.     În cauza, caracterul nelegal al privarii de libertate a reclamantului si a restrângerii libertatii acestuia, se evalueaza prin prisma solutiei finale pronuntate în cauza penala în care s-au luat aceste masuri, solutionata prin hotarârea de casare a hotarârii de condamnare, restituirea cauzei