jurisprudenta

Prin dispozitiile art. 5 alin. (1) din C. proc. civ  legiuitorul a impus în sarcina judecatorului învestit cu o cerere privind somatia de plata obligatia de a verifica din oficiu competenta instantei, fara nicio distinctie în functie de caracterul normelor de competenta, de ordine publica sau de ordine privata. Prin art. 159 1   alin. (3)  C. proc. civ. se statueaza în mod imperativ faptul ca „necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfatisare’. Prin urmare, având în vedere ca partile au înteles, potrivit contractului încheiat, sa se judece la instantele competente de pe raza Municipiului Satu Mare, iar la primul termen nu a fost invocata nicio exceptie de necompetenta teritoriala de ordine privata, precum si faptul ca instanta nu o putea invoca din oficiu, Înalta Curte, în raport de dispozitiile  art. 12  C. proc. civ. coroborate cu  art. 19  din acelasi Cod, urmeaz

         Înalta Curte, constata existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina.  Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somatii de plata, raportul juridic dintre parti având la baza contractul de împrumut din data de 1 septembrie 2008 încheiat între creditorul D.I. si debitorul I.G.     Cum domiciliul pârâtului, la data introducerii actiunii este în Bucuresti, strada S.B., sector 1, asa cum a confirmat si Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, competenta privind solutionarea litigiului apartine Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, instanta în raza careia pârâtul îsi are domiciliul, fiind aplicabila regula de drept comun în materia competentei teritoriale instituita de prevederile  art. 5  C. proc. civ.     Asupra conflictului negativ de competenta de fata;     Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmato