jurisprudenta

Având în vedere că din probele administrate rezultă că suprafața imobilului în discuție este de 638   mp  și nu  de 472,12  mp, cum s-a consemnat în CF, fiind vorba de neconcordanța stării de fapt cu privire la un aspect tehnic al imobilului, respectiv suprafața acestuia, față de cuprinsul cărții funciare, instanța va admite cererea formulata. Reclamanul  este  titularul  dreptului de proprietate asupra terenului situat in T_________, înscris în CF xxxxxx T_________   nr. top 3140/1/3 (nr. cad. 1657), aspect confirmat de extrasul CF de la fila 8. Expertiza extrajudiciară in specialitate topografie intocmita  de executant S.C. Mar-Top Consult S.R.L.    (f. 45-62), atesta faptul ca suprafața imobilului  este mai mare decât aceea înscrisă în cartea funciară. Astfel, suprafata reala este de 638  mp, raportul de expertiză fiind avizat favorabil de OCPI care a recepționat documentația tehnică In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 914 din C.civ., „proprietarul imobilului îns

Instanța apreciază că  situația de fapt, este prevăzută în dispozițiile art. 914 din codul civil nou , conform căruia : „  proprietarul imobilului înscris în CF va putea cere oricând modificarea mențiunilor din CF privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia în condițiile legi „.  Modificare CF vizează, deci, orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil.  Instanța apreciază că între cuprinsul cărții funciare nr. xxxxxx J____ top unde la foaia A Partea I-a  , la rubrica „suprafața în mp.” este trecută suprafața „2998 mp” , situație tabulară care nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală evidențiată prin măsurători autorizate (concluziile expertului fiind că  , suprafața reală a parcelei este de 4742 mp  , în privința aspectelor  tehnice ale imobilului, iar această schimbare  nu afectează esența dreptului care poartă asupra acestui imobil  , apreciind as

  Judecătoria A___ a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 94  lit. f) C.p.civ., invocate de reprezentanta reclamanților, atâta timp cât cererea dedusă judecății nu are ca obiect grănițuire sau strămutare de hotare, dimpotrivă, se afirmă de către reclamanți că hotarele, clar delimitate nu se contestă, proprietățile vecine nu se suprapun, astfel că nu  există  ipoteza prevăzută în mod expres de textul de lege în discuție, cererea dedusă judecății este una în modificare de suprafață înscrisă în cartea funciară. Așadar, nu se pune în discuție în prezenta cauză dreptul de proprietate, ci doar se impune a se cerceta dacă descrierea imobilului din cartea funciară concordă cu situația reală, cerere evident neevaluabilă în bani. Așadar, constatând că cererea dedusă judecății nu este dată prin lege specială judecătoriei, că nu se încadrează la niciunul din cazurile expres enumerate de art. 94 C.p.civ., văzând dispozițiile art. 95 alin. 1 C.p.civ. conform căruia tribunalul

Potrivit disp. art. 914 NC.civ., proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.Potrivit prev. art.89 al.5 din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si carte funciara prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil. În speță este vorba de o modificare de suprafață de la 448 mp la 592 mp, adică de o suprafață mai mare cu un procent de peste 5%, prin urmare în acest caz nu este posibilă parcurgerea procedurii administrative invocate de apelantă. Prin sentința civilă nr.1526/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisa acțiunea formulată de reclamanții C____ F_____ si C____ I___ ambii cu domiciliul în Timișoara, ______________________ A în contr

Nu poate fi reţinut nici argumentul că partea care a câştigat la prima instanţă nu ar putea ataca o încheiere premergătoare (întrucât nu ar avea interes), pentru că, în raport de criticile formulate de partea care a pierdut procesul şi a formulat apel (critici de care ia cunoştinţă prin comunicarea motivelor de apel), se poate edifica dacă este în interesul său a tinde la schimbarea soluţiei pe calea excepţiei ce i-a fost respinsă de prima instanţă, promovând apel incident în condiţiile  art. 293  C. proc. civ., cale de atac pe care o poate exercita dincolo de termenul de apel, chiar până la prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de apel, astfel cum prevede art. 293  alin. (1)  C. proc. civ.    Cum recurentul pârât nu a procedat astfel, neformulând apel incident împotriva încheierii de şedinţă din 2 iulie 2010 prin care excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă de prima instanţă, reevaluarea acesteia de instanţa de apel nu putea opera în absenţa unor critici cu un

Conform art. 52 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, care, în limitele competenţei sale şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă. Comisia locală de fond funciar nu are personalitate juridică şi nici patrimoniu propriu. Recunoaşterea de către legiuitor a calităţii procesuale acestei comisii, care nu este o persoană juridică cu capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, vizează exercitarea, respectiv îndeplinirea în nume propriu doar a drepturilor şi obligaţiilor procesuale. În planul dreptului material, titularul drepturilor şi al obligaţiilor rămâne tot unitatea administrativ-teritorială care îşi îndeplineşte atribuţiile în materie funciară prin comisia locală. Interpretând sistematic şi teleologic dispoziţiile art. 21 din Legea administraţiei publice locale rezultă că atunci când o autoritate publică constituită la nivelul unităţii admin

Cercetând conţinutul tuturor dispoziţiilor legale care reglementează procedura de constituire, atributiile si functionarea  Comisiei județene de aplicare a legii fondului funciar  se constată că această autoritate publică nu are însă un patrimoniu propriu din care să-şi execute obligaţiile stabilite în sarcina sa. În aceste condiții  singura soluţie posibilă este aceea ca obligaţiile băneşti stabilite în sarcina Comisiei Judeţene să fie executate de către o altă instituţie sau autoritate publică ce deţine un patrimoniu, aceasta trebuind să aibă atribuţii concrete în materia aplicării legii fondului funciar şi, în plus, să fie învestită cu autoritate de stat. Tribunalul apreciază că Instituţia Prefectului este instituţia publică ce trebuie să plătească sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti în sarcina Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar – autoritate publică la nivel judeţean.     Analizând acest motiv de recurs Tribunalul reţine următoarele: P

I nsuficienţa probelor, argumentelor şi a motivării sentinţei instanţei de fond, trebuiesc suplinite, de instanța de apel, față de caracterul devolutiv. Dacă  legislaţia naţională nu permitea o rezolvare judicioasă a dosarului, magistraţii din apel trebuiau să suplinească administrarea probelor şi motivarea hotărârii, prin normele dreptului european, putând stabili "în echitate" o sumă corespunzătoare în favoarea părţii civile. CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Aşa cum am arătat, hotărârea Tribunalului Cluj este nelegală şi netemeinică, întrucât dacă a apreciat insuficienţa probelor, argumentelor şi a mot

 Motivul de recurs prevazut de art. 308 pct.4 Cpr.civ. şi-ar găsi aplicare dacă instanţa ar judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de locaţiune, sau dacă ar stabili, fără nici un suport probator, anumite obligaţii în sarcina uneia dintre părţi, deşi la încheierea contractului nu au fost avute în vedere aceste obligaţii. Din conţinutul acestui text de lege rezultă că interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii. Recurenţii şi-au întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., motive cu privire la care instanţa reţine următoarele: Instanţa poate modifica sau casa o hotărâre când, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit ori vădit neîndoielnic al acestuia. Din conţinutul acestui text de lege rezultă că interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care

Curtea apreciază că în cauză nu se impune stabilirea diferenţiată a cuantumului despăgubirilor, reţinându-se în acest sens că şi art. 616 C.Civ., aplicabil în materia servituţii, face referire la pagubele care s-ar putea ocaziona proprietarului terenului, acelaşi criteriu fiind avut în vedere şi de art.998, art.999 C.civ. Deoarece, pârâta este lipsită în totalitate de două dintre atributele dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, Curtea apreciază că valoarea reprezentând chiria care ar putea fi obţinută de către reclamantă pentru terenul aflat în proprietatea sa este singura în măsură să reflecte efectiv paguba cauzată acesteia prin fapta reclamantei. Nu se va avea însă în vedere chiria calculată pentru spaţii comerciale, neexistând temeiuri suficiente în susţinerea acestei valori, fiind vorba despre o suprafaţă de teren care ar putea fi închiriată de către pârâtă pe piaţa liberă numai raportat la destinaţia sa de teren intravilan. Ţinând cont de faptul că, ast

Condiţia pentru constituirea servituţii este înţeleasă în sensul că dacă un proprietar al fondului dominant deţine o cotă parte indiviză din fondul aservit, atunci nu este îndeplinită condiţia ca proprietarii să fie diferiţi. Este necesar ca proprietarii să fie diferiţi, adică inclusiv condiţia de a nu fi nici măcar coproprietari, deoarece nu se poate întruni în aceaşi persoană şi un drept şi o sarcină, aceasta fiind fără finalitate deoarece persoana nu se poate dedubla pentru ca în calitate de proprietar al fondului dominant să ceară aservirea şi să fie de acord cu aceasta iar în calitate de proprietar al fondului aservit să se opună chiar cu privire la ce era şi poate fi de acord. Chiar dacă o parte este proprietar exclusiv al unuia din fondurile dominante în favoarea cărora s-a solicitat constituirea servituţii este necesar ca acea parte să nu fie proprietar sau coproprietar al fondului aservit. Condiţia pentru constituirea servituţii este înţeleasă în sensul că dacă un prop

Instanţa de apel nu a aplicat greşit legea şi nici nu a interpretat greşit dispoziţiile legale în materie, care prevăd că servitutea de trecere a locului înfundat se poate stabili pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului dominant.În speţă, pentru grevarea dreptului de proprietate al pârâţilor este necesar ca aceştia să fie proprietari şi, prin urmare, proprietarii de la data solicitării instituirii servituţii de trecere să fi fost parte în proces. Ori, în cauză, aşa cum corect au reţinut cele două instanţe, reclamanţii nu au înţeles să cheme în judecată şi pe S.E., al cărei teren este învecinat cu terenul proprietatea reclamanţilor şi urmează să fie afectat de servitutea de trecere. Tribunalul a reţinut că această propunere varianta II nu asigură accesul la terenul reclamanţilor, ajungând până la terenul numitei S.E., care nu este parte în proces.(f.151- dosar fond). Reclamanţii nu au înţeles faptul că o cheme în judecată şi pe vecina lor S.E., dar acesta este