jurisprudenta

Instanţa de apel nu a aplicat greşit legea şi nici nu a interpretat greşit dispoziţiile legale în materie, care prevăd că servitutea de trecere a locului înfundat se poate stabili pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului dominant.În speţă, pentru grevarea dreptului de proprietate al pârâţilor este necesar ca aceştia să fie proprietari şi, prin urmare, proprietarii de la data solicitării instituirii servituţii de trecere să fi fost parte în proces. Ori, în cauză, aşa cum corect au reţinut cele două instanţe, reclamanţii nu au înţeles să cheme în judecată şi pe S.E., al cărei teren este învecinat cu terenul proprietatea reclamanţilor şi urmează să fie afectat de servitutea de trecere. Tribunalul a reţinut că această propunere varianta II nu asigură accesul la terenul reclamanţilor, ajungând până la terenul numitei S.E., care nu este parte în proces.(f.151- dosar fond). Reclamanţii nu au înţeles faptul că o cheme în judecată şi pe vecina lor S.E., dar acesta este

Avizarea expertizei tehnice de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Zalău nu constituie un motiv de casare a deciziei atacate. Avizarea expertizei tehnice de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Zalău înainte de pronunţarea hotărârii, nu este o condiţie prealabilă pentru valabilitatea acestei expertize. Din întreaga economie a Legii nr. 7/1996 şi a Ordinului nr. 634 emis de ANCPI, nu rezultă că valabilitatea expertizei tehnice efectuată în cauză este condiţionată de avizarea ei prealabilă de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pentru a fi reţinută de instanţa de judecată, aprecierea acesteia cât şi necesitatea efectuării unei noi expertize fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată .  Extras din Decizia civilă nr. 1231 din 9 octombrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sursa: www/curteadeapelcluj/jurisprudenta

La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c