Expropriere, Legea 34/1994, inaplicabilitate.

De la -
 In conditiile în care imobilul obiect al prezentului litigiu a fost expropriat în perioada de referinta 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 nu sunt incidente dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.


Imobilul din litigiu a fost expropriat în baza decretului de expropriere din 20 noiembrie 1989.
    Actiunea a fost înaintata la data de 7 iulie 2009 solicitându-se retrocedarea terenului expropriat în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994.
    Or, fata de aceasta situatie, sunt incidente dispozitiile deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007 data în recurs în interesul legii de sectiile unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
    Astfel, prin decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, data în recurs în interesul legii de sectiile unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a statuat ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica se interpreteaza în sensul ca „aceste dispozitii nu se aplica în cazul actiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 introduse dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001".
    Or, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea data prin deciziile date în recurs în interesul legii problemelor de drept este obligatorie pentru instante.
    Or, în conditiile în care imobilul obiect al prezentului litigiu a fost expropriat în perioada de referinta 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 nu sunt incidente dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
    De altfel, este de retinut ca din moment ce a fost adoptata Legea nr. 10/2001 având tocmai caracterul unei legi speciale ce reglementeaza toate situatiile ce privesc restituirea în natura sau masuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 au ramas fara aplicare în cazul actiunilor având ca obiect asemenea imobile, daca au fost introduse dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Extras din Decizia nr. 5701/2011, a Secţia Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »