Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.
Din moment ce raportul
anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a
dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident
că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din
28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe
aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul indicase
deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din
1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la
litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate. Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea
art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care,
de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase
pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce
se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în
situaţia art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc, legea nestipulând expres că efectuarea
unei noi expertize ar conduce automat la inaplicabilitatea motivelor de
recuzare. Cât priveşte faptul că reclamanta nu ar fi avut interesul să
ceară recuzarea, intimata confundă calitatea de a cere anularea primului raport
de expertiză )ce aparţinea doar eventualelor părţi necitate pentru efectuarea
acestuia, însă respectiva anulare nu a fost repusă în discuţie în prezentul
apel, respectiva încheiere nefiind atacată), cu interesul de a cere recuzarea
în temeiul art. 27 pct. 7 Cpc, ce aparţine oricărei părţi ce se afirmă vătămată
de posibila imparţialitate a expertului.
În motivele de apel
depuse anterior primului termen de judecată se arată că, în ceea ce priveşte
încheierea de recuzare atacată abordarea instanţei, încalcă, nepermis,
dispoziţiile legale (art. 204 al 1 C.pr.civ. raportat la art.27.pct.7
C.pr.civ.) câtă vreme expertul desemnat îşi exprimase părerea cu privire la aspectele
tehnice supuse expertizării. în raportul de expertiză întocmit anterior, anulat
pentru vicii de procedură referitoare la convocarea părţilor. În soluţionarea
cererii, prima instanţă ar fi trebuit să plece de la premisa că raportul de
expertiză reprezenta o probă cu o importanţă suficient de mare astfel încât să
fie respectate toate aparenţele de drept referitoare la imparţialitatea
expertului. Tocmai pentru a evita orice dubii cu privire la obiectivitate,
legiuitorul a asimilat magistraţilor şi experţii desemnaţi să efectueze
rapoartele de expertiză, sub aspectul incidenţei cazurilor de recuzare (art.
204 C.pr.civ. raportat la art. 27 pct.7 Cpr.civ.).
Astfel, după ce a întocmit un raport de expertiză anulat, în mod greşit prima instanţă a respins cererea de recuzare desemnând acelaşi expert pentru realizarea noului raport de expertiză. Chiar dacă nu ar fi existat dubii concrete asupra obiectivităţii sale, expertul nu putea fi pus să se pronunţe de două ori asupra aceloraşi obiective pentru că, în mod evident, exista riscul ca, din dorinţa de a fi consecvent, expertul să-si menţină punctul de vedere exprimat deja prin raportul de expertiză anulat....
Astfel, după ce a întocmit un raport de expertiză anulat, în mod greşit prima instanţă a respins cererea de recuzare desemnând acelaşi expert pentru realizarea noului raport de expertiză. Chiar dacă nu ar fi existat dubii concrete asupra obiectivităţii sale, expertul nu putea fi pus să se pronunţe de două ori asupra aceloraşi obiective pentru că, în mod evident, exista riscul ca, din dorinţa de a fi consecvent, expertul să-si menţină punctul de vedere exprimat deja prin raportul de expertiză anulat....
Analizând actele şi
lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele, asupra apelului de faţă:
Motivele de apel invocate se circumscriu celor două mari tipuri de soluţii posibile în cazul admiterii apelului, respectiv anularea sentinţei atacate sau schimbarea acesteia.
Astfel, primul motiv vizează nelegalitatea soluţionării unei încheieri de recuzare a expertului desemnat, ceea ce ar conduce la nelegalitatea expertizei efectuate şi, în măsura în care această probă ar fi influenţat soluţia pronunţată la nelegalitatea acesteia (a sentinţei), pe principiul anulării actului subsecvent unui act nelegal. Cel de-al doilea, sub care se reunesc majoritatea criticilor de presupusă netemeinicie a constatărilor primei instanţe, vizează schimbarea constatărilor de fapt şi a încadrărilor acestora în drept, cu consecinţa schimbării soluţiei finale.
În mod logic, pentru a ajunge la analizarea celui de-al doilea capăt al cererii de apel, ar trebui mai întâi analizat şi înlăturat primul capăt, astfel încât Curtea va începe cu analiza acestuia.
În ceea ce priveşte greşita soluţionare de către instanţa de fond a cererii de recuzare a expertului desemnat, prin încheierea din 28.06.2013, Curtea constată că susţinerile apelantului-reclamant sunt întemeiate.
Astfel, art. 204 alin. 1 Cpc din 1865 arată că experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, iar motivul invocat privea aplicabilitatea art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, respectiv „spunerea părerii cu privire la pricina ce se judecă”.
În mod evident, dată fi I. activitatea expertului, „spunerea părerii privitor la pricină” nu se poate referi la problemele procedurale sau de drept material ale pricinii ce exced competenţelor sale (sub acest aspect o astfel de manifestare nici nefiind susceptibilă de a produce o vătămare), ci în cazul său se referă la părerea asupra aspectelor tehnice relevante, asupra căruia poartă probatoriul efectuat prin expertiză.
De asemenea, ce mai trebuie constatat este că, spre deosebire de ce afirmă intimata, legea nu distinge în nici un fel cadrul spunerii părerii, acesta putând fi atât extraprocesual, cât şi procesual, dar anterior efectuării însărcinării sale, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Or, din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate. Tocmai de aceea aprecierile instanţei de fond în sensul că „imparţialitatea expertului e presupusă până la proba contrarie” apar ca nepertinente din moment ce, dacă încadrăm corect situaţia indicată, proba contrară este prezumată legal. Este adevărat că, în realitatea faptică, expertul se poate dovedi imparţial şi competent chiar şi într-o astfel de situaţie, dar aceeaşi ar putea fi situaţia în oricare dintre cazurile de recuzare aplicabile conform art. 27, pentru orice actor procesual (magistrat, expert, etc.), dar, cu toate acestea, pentru raţiuni de protecţie mai generală, legea a prezumat irefragabil contrariul, aspect peste care instanţele nu ar trebui să treacă.
Cât priveşte faptul că o astfel de interpretare ar desfiinţa instituţia obiecţiunilor la raport, aşa cum arată intimata, acest aspect reprezintă o extrapolare vădit nepertinentă faţă de ipoteza discutată. Astfel, obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc, legea nestipulând expres că efectuarea unei noi expertize ar conduce automat la inaplicabilitatea motivelor de recuzare.
Cât priveşte faptul că reclamanta nu ar fi avut interesul să ceară recuzarea, intimata confundă calitatea de a cere anularea primului raport de expertiză )ce aparţinea doar eventualelor părţi necitate pentru efectuarea acestuia, însă respectiva anulare nu a fost repusă în discuţie în prezentul apel, respectiva încheiere nefiind atacată), cu interesul de a cere recuzarea în temeiul art. 27 pct. 7 Cpc, ce aparţine oricărei părţi ce se afirmă vătămată de posibila imparţialitate a expertului.
Odată constatată nelegala soluţionare a încheierii privind recuzarea expertului, soluţia corectă fi I. de admitere a acestei cereri, Curtea va analiza consecinţele acestei soluţii asupra sentinţei atacate. Astfel, această soluţie conduce şi la necesitatea de anulare a sentinţei, în măsura în care această nelegalitate s-ar răsfrânge şi asupra acesteia (spre deosebire de exemplu de nelegala soluţionare a cererii de recuzare a unui magistrat, ceea ce ar conduce la nelegala constituire a completului, care ar fi, per se, motiv de anulare a sentinţei). În speţă însă, expertiza făcută de un expert aflat într-o situaţie de recuzare, a fost utilizată efectiv în analiza instanţei pentru stabilirea anumitor elemente de fapt, considerate relevante pentru adoptarea soluţiei în cauză; în consecinţă, nelegalitatea soluţiei din încheierea din 28.06.2013 se va răsfrânge asupra legalităţii sentinţei, conducând la anularea acesteia.
În consecinţă, în temeiul art. 296-297 Cod de procedură civilă, şi reţinând că nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare nici prin cererea de apel nici prin întâmpinare, Curtea a admis apelul, a schimbat încheierea atacată din 28.06.2013, în sensul că a admis cererea de recuzare a expertului şi, în consecinţă a anulat sentinţa nr.1994/2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă; a reţinut cauza spre rejudecare şi a fixat termen la data de 11.11.2014, cu citarea părţilor.
Motivele de apel invocate se circumscriu celor două mari tipuri de soluţii posibile în cazul admiterii apelului, respectiv anularea sentinţei atacate sau schimbarea acesteia.
Astfel, primul motiv vizează nelegalitatea soluţionării unei încheieri de recuzare a expertului desemnat, ceea ce ar conduce la nelegalitatea expertizei efectuate şi, în măsura în care această probă ar fi influenţat soluţia pronunţată la nelegalitatea acesteia (a sentinţei), pe principiul anulării actului subsecvent unui act nelegal. Cel de-al doilea, sub care se reunesc majoritatea criticilor de presupusă netemeinicie a constatărilor primei instanţe, vizează schimbarea constatărilor de fapt şi a încadrărilor acestora în drept, cu consecinţa schimbării soluţiei finale.
În mod logic, pentru a ajunge la analizarea celui de-al doilea capăt al cererii de apel, ar trebui mai întâi analizat şi înlăturat primul capăt, astfel încât Curtea va începe cu analiza acestuia.
În ceea ce priveşte greşita soluţionare de către instanţa de fond a cererii de recuzare a expertului desemnat, prin încheierea din 28.06.2013, Curtea constată că susţinerile apelantului-reclamant sunt întemeiate.
Astfel, art. 204 alin. 1 Cpc din 1865 arată că experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, iar motivul invocat privea aplicabilitatea art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, respectiv „spunerea părerii cu privire la pricina ce se judecă”.
În mod evident, dată fi I. activitatea expertului, „spunerea părerii privitor la pricină” nu se poate referi la problemele procedurale sau de drept material ale pricinii ce exced competenţelor sale (sub acest aspect o astfel de manifestare nici nefiind susceptibilă de a produce o vătămare), ci în cazul său se referă la părerea asupra aspectelor tehnice relevante, asupra căruia poartă probatoriul efectuat prin expertiză.
De asemenea, ce mai trebuie constatat este că, spre deosebire de ce afirmă intimata, legea nu distinge în nici un fel cadrul spunerii părerii, acesta putând fi atât extraprocesual, cât şi procesual, dar anterior efectuării însărcinării sale, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Or, din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate. Tocmai de aceea aprecierile instanţei de fond în sensul că „imparţialitatea expertului e presupusă până la proba contrarie” apar ca nepertinente din moment ce, dacă încadrăm corect situaţia indicată, proba contrară este prezumată legal. Este adevărat că, în realitatea faptică, expertul se poate dovedi imparţial şi competent chiar şi într-o astfel de situaţie, dar aceeaşi ar putea fi situaţia în oricare dintre cazurile de recuzare aplicabile conform art. 27, pentru orice actor procesual (magistrat, expert, etc.), dar, cu toate acestea, pentru raţiuni de protecţie mai generală, legea a prezumat irefragabil contrariul, aspect peste care instanţele nu ar trebui să treacă.
Cât priveşte faptul că o astfel de interpretare ar desfiinţa instituţia obiecţiunilor la raport, aşa cum arată intimata, acest aspect reprezintă o extrapolare vădit nepertinentă faţă de ipoteza discutată. Astfel, obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc, legea nestipulând expres că efectuarea unei noi expertize ar conduce automat la inaplicabilitatea motivelor de recuzare.
Cât priveşte faptul că reclamanta nu ar fi avut interesul să ceară recuzarea, intimata confundă calitatea de a cere anularea primului raport de expertiză )ce aparţinea doar eventualelor părţi necitate pentru efectuarea acestuia, însă respectiva anulare nu a fost repusă în discuţie în prezentul apel, respectiva încheiere nefiind atacată), cu interesul de a cere recuzarea în temeiul art. 27 pct. 7 Cpc, ce aparţine oricărei părţi ce se afirmă vătămată de posibila imparţialitate a expertului.
Odată constatată nelegala soluţionare a încheierii privind recuzarea expertului, soluţia corectă fi I. de admitere a acestei cereri, Curtea va analiza consecinţele acestei soluţii asupra sentinţei atacate. Astfel, această soluţie conduce şi la necesitatea de anulare a sentinţei, în măsura în care această nelegalitate s-ar răsfrânge şi asupra acesteia (spre deosebire de exemplu de nelegala soluţionare a cererii de recuzare a unui magistrat, ceea ce ar conduce la nelegala constituire a completului, care ar fi, per se, motiv de anulare a sentinţei). În speţă însă, expertiza făcută de un expert aflat într-o situaţie de recuzare, a fost utilizată efectiv în analiza instanţei pentru stabilirea anumitor elemente de fapt, considerate relevante pentru adoptarea soluţiei în cauză; în consecinţă, nelegalitatea soluţiei din încheierea din 28.06.2013 se va răsfrânge asupra legalităţii sentinţei, conducând la anularea acesteia.
În consecinţă, în temeiul art. 296-297 Cod de procedură civilă, şi reţinând că nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare nici prin cererea de apel nici prin întâmpinare, Curtea a admis apelul, a schimbat încheierea atacată din 28.06.2013, în sensul că a admis cererea de recuzare a expertului şi, în consecinţă a anulat sentinţa nr.1994/2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă; a reţinut cauza spre rejudecare şi a fixat termen la data de 11.11.2014, cu citarea părţilor.
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ, EXTRAS
DECIZIA CIVILĂ NR.881 din 16.10.2014, sursa: http://portal.just.ro/2/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=1925
Comentarii
Trimiteți un comentariu