Investigator sub acoperire, provocare, depasirea cercetarii pasive, art.6 din CEDO.

De la -

Acţiunile investigatorului sub acoperire nu trebuie sa depaseaca nivelul cercetării pasive a unei activităţi infracţionale, trebuind sa existe indicii că infracţiunea ar fi fost săvârşită fără această intervenţie. In cazul de fata evaluarea atentă a probatoriului relevă că organul de urmărire penală, prin intermediarul coordonat în acţiunile sale de către investigatorul sub acoperire, nu s-a limitat la a cerceta în mod pasiv acţiunea infracţională, ci a exercitat o asemenea influenţă asupra persoane vizate încât să determine la săvârşirea unei fapte penale care fără această intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul făţiş de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe.Utilizarea unor asemenea procedee nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, stabilit in jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Vanyan c. Rusiei, hotărârea din 15 decembrie 2005,cauza Ramanauskas c. Lituaniei, hotărârea din 5 februarie 2008.


În cauza Vanyan c. Rusiei, hotărârea din 15 decembrie 2005, Curtea a constatat că şi o vânzare simulată de droguri efectuată de o persoană privată ce acţiona însă ca un agent sub acoperire, fiind organizată efectiv şi supervizată de poliţie, ca şi în cazul de faţă, şi care a provocat săvârşirea infracţiunii poate fi calificată instigare şi reprezintă o încălcare a art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Poliţia a provocat săvârşirea infracţiunii de procurare de droguri la cererea lui O.Z, persoană care a fost de acord să participe la o vânzare „test” de droguri, acţionând potrivit instrucţiunilor poliţiei pentru a-l expune pe reclamant.
În cauza de faţă, angajatul societăţii de curierat, sub coordonarea investigatorului sub acoperire, a fost agentul provocator care, în mod insistent, a determinat-o pe inculpată să se prezinte pentru returnarea coletului.
S-a mai reţinut că în speţă există suspiciuni serioase că livrarea coletului primit la data de 1 februarie 2010 a fost tergiversată timp de două săptămâni până la intrarea în vigoare a O. U. G. nr. 6/2010, tocmai pentru ca inculpaţii să fie traşi la răspundere penală, deşi acţiunea de comandă a coletului şi intrarea acestuia în ţară au avut loc anterior datei de 15 februarie 2010, iar determinarea făcută de investigatorul sub acoperire, în mod indirect, a fost esenţială, inculpata neavând nici iniţiativa, nici intenţia de a comite fapta.
Există, de asemenea, similarităţi între prezenta cauză şi cauza Ramanauskas c. Lituaniei, hotărârea din 5 februarie 2008, când, în analiza verificării instigării invocate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere, printre altele, şi următoarele aspecte: toate întâlnirile dintre petent şi investigatorul sub acoperire au avut loc din iniţiativa acestuia din urmă, ceea ce conduce la concluzia că acţiunile au depăşit nivelul cercetării pasive a unei activităţi infracţionale; autorităţile nu pot fi exonerate de răspundere pentru acţiunile ofiţerilor de poliţie, prin simpla susţinere că ei au acţionat în nume propriu, deşi îndeplineau îndatoriri de serviciu şi, chiar prin procedura de autorizare a comportamentului simulat, autorităţile au legitimat post factum faza preliminară şi s-au folosit de rezultatele ei; nu există niciun indiciu că infracţiunea ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.......

Maniera în care au procedat organele de urmărire penală prin acţiunea organelor de poliţie, prin intermediar, a fost de natură a încălca principiile ce guvernează materia obţinerii probelor, devenind evident că în cauza de faţă angajatul societăţii de curierat, sub directa coordonare a investigatorului sub acoperire, a fost un veritabil agent provocator care, manifestându-se insistent, a determinat-o pe inculpată să se prezinte pentru returnarea coletului; din această perspectivă, susţinerea procurorului, potrivit căreia împrejurarea că angajatul societăţii de curierat ar fi adus la cunoştinţă inculpatei procedura de urmat pentru efectuarea formalităţilor de retur nu ar echivala cu determinarea acesteia la comiterea faptei, rezoluţia infracţională conturându-se deja în reprezentarea inculpatei, nu poate fi primită, atâta vreme cât probele cauzei relevă cu evidenţă că, deşi inculpata nu avea intenţia de a se prezenta la cererea reprezentantului societăţii de curierat, în mod recurent, acesta acţionează în a o convinge, argumentând că respectivul colet nu poate fi returnat fără o autorizaţie de la expeditorul coletului.
Mai mult decât atât, iniţiativa într-un asemenea demers a aparţinut acelui intermediar, persoană care, în ciuda refuzurilor repetate ale inculpatei, a insistat până a determinat-o pe aceasta să semneze de primirea coletului.
Utilizarea unor asemenea procedee nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - în mod corespunzător invocată şi ilustrată de instanţa de prim control judiciar în prezenta cauză - subliniind că limitele tehnicilor speciale de investigaţie trebuie să fie clare, iar când un inculpat susţine că a fost instigat se impune ca instanţa să verifice atent materialul probator de la dosar.
Or, în cauză, evaluarea atentă a probatoriului relevă că organul de urmărire penală, prin intermediarul coordonat în acţiunile sale de către investigatorul sub acoperire, nu s-a limitat la a cerceta în mod pasiv acţiunea infracţională, ci a exercitat o asemenea influenţă asupra persoane vizate încât să determine la săvârşirea unei fapte penale care fără această intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul făţiş de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe.

Extras din Decizia 2323/2012 a ICCJ, sectia penala, sursa scj.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »