Revendicare imobiliara, valabilitatea titlului Statului de la momentul înscrierii in cartea funciara, raportat la Constitutia din 1965, respingere.

De la -

Legea nr. 213/1998 impune doua conditii pentru admisibilitatea actiunii în revendicare: preluarea bunului fara un titlu valabil si inexistenta unei legi speciale de raportare, iar în cauza nu s-a facut dovada îndeplinirii acestor cerinte. În mod legal a retinut instanta de fond ca titlul pârâtului Judetul Brasov, este valabil dobândit, întrucât nu s-a invocat nici pe cale principala si nici pe cale de exceptie nelegalitatea actelor administrative emise în aplicarea Legii nr. 213/1998, nefiind îndeplinite nici cerintele impuse de art. 34 si urm. din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru rectificarea cartii funciare.


Recursul nu este fondat.
    Se constata ca prin actiunea formulata, reclamanta a urmarit sa redobândeasca în patrimoniu dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat de Statul Român în perioada de referinta a legilor speciale de reparatie, invocând ca preluarea s-a facut în baza unui titlu nevalabil, respectiv a Decretului nr. 302/1943 care a fost emis si aplicat cu încalcarea dispozitiilor art. 11 din Constitutia României de la 1948.
    Exceptia inadmisibilitatii actiunii raportat la prevederile Legii nr. 10/2001, ale O.U.G. nr. 94/2000 a fost respinsa de instanta de fond iar pârâtele nu au exercitat apel.
    Actiunea în revendicare este actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, în lipsa dovezii calitatii de proprietar, actiunea în revendicare nu poate fi admisa, prevalând dreptul de proprietate al ultimei persoane înscrisa în cartea funciara si care se prezuma ca are calitatea de proprietar conform art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
    Decretul-Lege nr. 115/1938 consacra principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciara, în cadrul actiunii în revendicare trebuind a se face dovada proprietatii în regim de carte funciara.
    Dupa efectele juridice produse, Decretul-Lege nr. 115/1938 deosebeste trei categorii de înscrieri: constitutive de drepturi reale, pentru opozabilitate fata de terti si înscrierea cu efecte pur informative (art. 17, 30 si 82).
    Înscrierea constitutiva de drepturi este acea înscriere care reprezinta un element constitutiv al operatiunii juridice având ca obiect constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar.
    Înscrierile constitutive sau atributive de drepturi sunt esentiale pentru ca dreptul respectiv sa se nasca, modifice sau, dupa caz, sa se stinga, deoarece actul sau faptul juridic care constituie temeiul înscrierii nu poate produce un asemenea efect nu numai fata de terti, dar nici între parti.
    Transmiterea dreptului real care formeaza obiectul actului juridic supus înscrierii se produce, în sistemul Decretului-Lege nr. 115/1938 numai datorita efectului constitutiv de drepturi al înscrierii.
    Efectul constitutiv al înscrierii înseamna, conform aceleasi legi, nasterea neconditionata a dreptului real (jus in re).
    Raportat la aceste dispozitii în mod legal instanta a analizat valabilitatea titlului Statului de la momentul înscrierii si raportat la Constitutia din 1965, retinând ca statul a dobândit cu titlu legal bunul.
    Dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevad într-adevar ca „pot fi revendicare de fostii proprietari sau de la succesorii acestora” imobilele preluate fara titlu valabil, însa daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie.
    Legea nr. 213/1998 impune doua conditii pentru admisibilitatea actiunii în revendicare: preluarea bunului fara un titlu valabil si inexistenta unei legi speciale de raportare, iar în cauza nu s-a facut dovada îndeplinirii acestor cerinte.
    În mod legal a retinut instanta de fond ca titlul pârâtului Judetul Brasov, este valabil dobândit, întrucât nu s-a invocat nici pe cale principala si nici pe cale de exceptie nelegalitatea actelor administrative emise în aplicarea Legii nr. 213/1998, nefiind îndeplinite nici cerintele impuse de art. 34 si urm. din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru rectificarea cartii funciare.    
Extras don Decizia nr.41419/2011 a I.C.C.J. sectia civila, sursa scj.ro 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »