Omorul,art. 174 C. pen., achitare probe indirecte, test poligraf.

De la -
    Probele indirecte nu furnizeaza informatii care pot dovedi în mod direct vinovatia sau nevinovatia inculpatului, acestea putând conduce la anumite concluzii în cauza penala numai în masura în care se coroboreaza cu continutul altor probe directe sau indirecte.
    Rezultatele testului poligraf, fara a fi fost ignorate de catre ambele instante, nu constituie proba în sensul art. 64 alin. (1) C. proc. pen., ci - ca si celelalte împrejurari aratate de acuzare - pot constitui un indiciu care, însa, trebuie coroborat cu alte probe certe, chiar daca nu obligatoriu directe, de natura sa întemeieze, dincolo de orice îndoiala rezonabila, o solutie de condamnare.

   Revenind la cazurile de casare invocate de acuzare (art. 3859 pct. 172 si pct. 18 C. proc. pen.), în opinia acuzarii sunt suficiente probe de natura sa conduca, dincolo de orice îndoiala rezonabila, la concluzia ca inculpatul N.I. este persoana care a aplicat loviturile ce au cauzat moartea victimei M.I., aceste probe fiind urmatoarele:
    1. comportamentul simulat al inculpatului relevat prin testarea poligraf;
    2. starea conflictuala între familiile inculpatului si victimei generata de folosirea drumului de acces;
    3. locul izolat în care s-a savârsit fapta;
    4. prezenta zilnica a inculpatului în apropierea locuintei victimei, în scopul adaparii vitelor la fântâna din zona respectiva;
    5. prezenta inculpatului la conacul sau, aflat în apropierea celui apartinând victimei, în zilele de 21-22 noiembrie 2006 când se afirma ca a intervenit moartea victimei;
    6. declaratiile nesincere ale inculpatului cu referire la justificarea existentei sub unghii a microurmelor biologice;
    7. existenta sub unghiile inculpatului a microurmelor biologice.
    Înalta Curte constata ca tocmai respectarea dispozitiei imperative a Deciziei nr. 171/2001 a Curtii Constitutionale a impus celor doua instante solutia achitarii inculpatului, aprecierea fiecarei probe fiind facuta nu conform intimei convingeri a judecatorului, ci potrivit legii.
    Astfel, din aceasta perspectiva, se constata ca probele de la punctele 2-5 sunt circumstantiale, indirecte si insuficiente pentru a rasturna prezumtia de nevinovatie a inculpatului, asa cum legal au apreciat si instantele de fond si de apel.
    Probele indirecte nu furnizeaza informatii care pot dovedi în mod direct vinovatia sau nevinovatia inculpatului, acestea putând conduce la anumite concluzii în cauza penala numai în masura în care se coroboreaza cu continutul altor probe directe sau indirecte.
    Rezultatele testului poligraf, fara a fi fost ignorate de catre ambele instante, nu constituie proba în sensul art. 64 alin. (1) C. proc. pen., ci - ca si celelalte împrejurari aratate de acuzare - pot constitui un indiciu care, însa, trebuie coroborat cu alte probe certe, chiar daca nu obligatoriu directe, de natura sa întemeieze, dincolo de orice îndoiala rezonabila, o solutie de condamnare.
    Nici explicatiile inculpatului - apreciate de acuzare ca nesincere - cu privire la existenta sub unghiile sale a microurmelor biologice nu pot constitui o proba certa de vinovatie deoarece, pe de o parte, declaratiile inculpatului au valoare probatorie conditionata (pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care se coroboreaza cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza), iar pe de alta parte, în favoarea lui exista prezumtia de nevinovatie, rasturnarea acesteia urmând sa fie facuta, potrivit art. 62 si art. 65 C. proc. pen. - în principal - prin probele strânse de acuzare, iar nu prin declaratiile acuzatului.
    În sfârsit, existenta sub unghiile inculpatului a microurmelor biologice nu este de natura a justifica - prin ea însasi si necoroborata cu alte probe certe, chiar daca nu directe - concluzia rasturnarii prezumtiei de nevinovatie a inculpatului.
    În conditiile în care, pe de o parte, se presupune ca moartea victimei a survenit în ziua de 21 noiembrie 2006, iar pe de alta parte, se sustine ca recoltarea microurmelor biologice de sub unghiile inculpatului a avut loc în ziua de 27 noiembrie 2006, nu se poate accepta acest mijloc de proba - singular - ca fiind suficient pentru condamnarea persoanei acuzate.
    De asemenea, mecanismul de producere a leziunilor traumatice si procesul tanatogenerator, astfel cum sunt mentionate în actele medico-legale, retinute si comentate în hotarârile ambelor instante, nu constituie - în lipsa unor probe convingatoare - argumente probatorii de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie a inculpatului.
    b) asupra cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., acuzarea sustinând ca instanta de prim control judiciar nu ar fi raspuns fiecarui motiv de apel, nu a facut o analiza suficienta a acestora, ci doar a reluat motivari ale instantei de fond, tratând în termeni generali argumentele ce trebuiau aduse pentru mentinerea hotarârii instantei de fond.
    Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., hotarârile sunt supuse casarii când nu cuprind motivele pe care se întemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotarârii sau acesta nu se întelege.
    Examinând decizia instantei de apel, Înalta Curte constata ca aceasta este motivata în limite care sa nu justifica incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
    Cerintele cu privire la continutul deciziei pronuntate în apel sunt prevazute de art. 383 alin. (1) C. proc. pen., hotarârea atacata fiind conforma acestora, instanta de prim control judiciar raspunzând la motivele de apel ale Ministerului Public.
    În sfârsit, în ce priveste critica acuzarii referitoare la lipsa rolului activ al judecatorilor celor doua instante (în sensul ca, daca au apreciat necesara identificarea si audierea unor martori, în virtutea rolului activ cerut de lege, aveau obligatia sa administreze probele respective) Înalta Curte o apreciaza ca neîntemeiata deoarece, pe de o parte, faptele deduse judecatii dateaza din anul 2006, iar pe de alta parte, administrarea unor probe noi în faza cercetarii judecatoresti nu este de natura - de cele mai multe ori, si mai ales în conditiile trecerii unui interval lung de timp de la data presupuselor fapte - sa complineasca strângerea probelor în cursul cercetarilor, imediat sau cât mai aproape de data presupusei savârsiri a infractiunii.

Text extras din  Decizia nr. 1894/2012 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »