Traficul de droguri, incalcarea dreptului la aparare, respingerea unor probe concludente, neanalizarea in mod adecvat a apararilor, admitere recurs art. 385/9 alin. (1) pct. 9 si 10 C. proc. pen.
Criticile inculpatului A.M.I., referitoare la inexistenta procesului verbal întocmit de procuror, conform art. 224 C. proc. pen. (prin care actele premergatoare devin probe), neconcordanta dintre declaratiile martorului L.I.C. pentru fapta din 26 ianuarie 2007 si ale colaboratorului „D.", pentru fapta din 13 februarie 2007, lipsa dovezii gramajului cocainei în amestecul total de substante neinterzise, neînregistrarea convorbirilor dintre inculpati si colaborator pe de o parte si dintre colaborator si investigator pe de alta parte, nerealizarea unui flagrant, lipsa certitudinii ca drogurile proveneau de la inculpati, în cauza sunt înlaturate de instanta de apel fara ca acesta sa îsi argumenteze dispozitia în mod adecvat. Instanta de control judiciar, fara o motivare temeinica, convingatoare, bazata pe argumente, a respins proba cu expertiza ADN, proba cu expertiza amprentelor si expertiza contraprobei de cocaina în conditiile în care apararile inculpatilor A.M.I. si S.L. vizau împrejurari care erau de natura a fundamenta o solutie corecta de condamnare sau de achitare în cauza pendinte. Procedând în acest mod, instanta a încalcat dreptul la aparare al inculpatilor, precum si dreptul la un proces echitabil, îngradind acestora posibilitatea de a observa care dintre argumentele lor au fost acceptate si motivele pentru care unele aparari le-au fost respinse (în acest sens cauza Burg si altii contra Frantei, cauza Suominen contra Finlandei).
Examinând hotarârea recurata, actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate dar si din oficiu cauza, conform dispozitiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justitie, constata ca în cauza sunt incidente cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 si 10 C. proc. pen., cazuri ce vor fi analizate în mod prioritar, celorlalte critici formulate.
Cenzurând cauza sub acest aspect, se constata ca instanta nu a analizat punctual criticile formulate de fiecare inculpat, cu trimitere la împrejurarile aratate si la probele administrate în cauza.
Chiar daca obligatia impusa instantelor nationale prin dispozitiile art. 6 din Conventie, de a-si motiva deciziile, nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare problema ridicata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca trebuie sa fie examinate în mod real si efectiv aspectele esentiale, care au fost supuse analizei instantei, iar în considerentele hotarârii sa fie redate argumentele care au condus la pronuntarea acesteia.
Prin prisma exigentelor exprimate este de observat ca instanta de prim control judiciar a analizat motivele de apel formulate de inculpati în mod formal, fara a raspunde tuturor criticilor exprimate în continutul acestora.
Se constata ca instanta de apel nu a argumentat apararile inculpatilor, formulate atât în scris cât si sustinute oral, referitoare la împrejurari esentiale pentru aflarea adevarului.
Criticile inculpatului A.M.I., referitoare la inexistenta procesului verbal întocmit de procuror, conform art. 224 C. proc. pen. (prin care actele premergatoare devin probe), neconcordanta dintre declaratiile martorului L.I.C. pentru fapta din 26 ianuarie 2007 si ale colaboratorului „D.", pentru fapta din 13 februarie 2007, lipsa dovezii gramajului cocainei în amestecul total de substante neinterzise, neînregistrarea convorbirilor dintre inculpati si colaborator pe de o parte si dintre colaborator si investigator pe de alta parte, nerealizarea unui flagrant, lipsa certitudinii ca drogurile proveneau de la inculpati, în cauza sunt înlaturate de instanta de apel fara ca acesta sa îsi argumenteze dispozitia în mod adecvat.
Instanta de control judiciar, fara o motivare temeinica, convingatoare, bazata pe argumente, a respins proba cu expertiza ADN, proba cu expertiza amprentelor si expertiza contraprobei de cocaina în conditiile în care apararile inculpatilor A.M.I. si S.L. vizau împrejurari care erau de natura a fundamenta o solutie corecta de condamnare sau de achitare în cauza pendinte.
Inculpatul A.M.I. a aratat, în mod constant, ca este nevinovat, ca „D." (colaboratorul) era un consumator de droguri a carui activitate nu era controlabila de catre investigatorul S., ca acesta a actionat ca agent provocator conditii în care, desi era posibil în cauza nu s-a realizat flagrant, împrejurare care a creat incertitudine asupra faptului ca substantele livrate de colaborator investigatorului, proveneau de la A.M.I.
Inculpatul a învederat ca expertizele solicitate ar fi dovedit în mod indubitabil faptul ca pungutele pe care colaboratorul a pretins ca i le-a înmânat inculpatul nu aveau amprentele sale iar cele doua resturi de tigari nu contineau ADN-ul sau.
Referitor la aceste sustineri, considerentele deciziei sunt echivoce, nu cuprind argumente pertinente de natura a convinge cu privire la justetea solutiei pronuntate.
În conditiile existentei unor contradictii evidente între declaratiile colaboratorului si ale investigatorului, a solicitarii administrarii probei cu expertiza ADN a urmelor de pe cele doua tigarete gasite în imobilul proprietatea mamei inculpatului în vederea stabilirii identitatii autorului, a solicitarii prelevarii amprentelor de pe pungile continând substante interzise, instanta era obligata sa examineze împrejurarile invocate de inculpati sa retina sau sa înlature motivat sustinerile acestora.
Aprecierea completa si justa a probelor trebuie sa se întemeieze pe o analiza motivata si coroborata a întregului material probator si apoi pe o sinteza rationala a evaluarilor facute, pe examinarea probelor si a sustinerilor apararilor, în ansamblul lor.
Aspectele invocate de catre inculpati, apreciate esentiale pentru aflarea adevarului si de natura sa asigure realizarea scopului procesului penal, trebuiau analizate cu argumente pentru fiecare dintre criticile si mijloacele de aparare invocate de acestia.
Este cu valoare de principiu faptul ca instantele de control judiciar sunt datoare sa procedeze la un examen propriu al pricinii, fiind obligate sa verifice ori sa dea apreciere proprie întregului material probator administrat în cauza, prin înlaturarea motivata a unor probe si retinerea altora pe baza unor reguli de interpretare si a unor rationamente logice.
Nu poate constitui fundament al condamnarii inculpatilor o hotarâre care nu cuprinde o motivare completa si convingatoare cu referire la toate împrejurarile învederate de parti.
Nu este suficient ca instanta de apel sa expuna în motivare de ce considera ca inculpatul este vinovat si pe baza caror probatorii, fara sa se aplece asupra analizei punctuale a criticilor esentiale ale acestuia.
Procedând în acest mod, instanta a încalcat dreptul la aparare al inculpatilor, precum si dreptul la un proces echitabil, îngradind acestora posibilitatea de a observa care dintre argumentele lor au fost acceptate si motivele pentru care unele aparari le-au fost respinse (în acest sens cauza Burg si altii contra Frantei, cauza Suominen contra Finlandei).
Recurentii au invocat în sprijinul argumentelor formulate cauza Bulfinsky contra României învederând ca în practica C.E.D.O., relativ la art. 6 s-a conturat principiul „Egalitatii de Arme" ca o garantie implicita a desfasurarii procedurii unui proces echitabil.
În jurisprudenta europeana, acest principiu impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a a-si sustine cauza în conditii care sa nu o plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei.
Într-adevar în aceasta cauza, Curtea Europeana a retinut între altele ca procesul reclamantului nu a întrunit exigentele art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului întrucât instantele când i-au condamnat pe inculpati s-au bazat exclusiv pe probele obtinute în cursul investigatiilor, adica rapoarte scrise ale agentilor sub acoperire si ca instantele nationale nu au raspuns cererilor apararii privind admiterea unor probe, în special cele privind implicarea lui B. sau cererile privind amprentele.
Sub un alt aspect, verificând sustinerile recurentilor constata ca instanta de prim control judiciar nu a analizat motivul de apel suplimentar formulat de inculpata S.L., depus în scris la dosarul cauzei, la termenul din 25 martie 2011.
Motivele de apel suplimentare au fost formulate de inculpati prin aceeasi cerere, pct. 1 vizându-l pe A.M.I., iar pct. 2 pe S.L.
În exercitarea controlului judiciar, instanta de apel a examinat doar criticile exprimate la pct. 1 din motivele de apel suplimentare formulate de inculpatul A.M.I. omitând de la analiza criticile suplimentare formulate de inculpata S.L., încalcând astfel dispozitiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen.
Motivele de apel constituie cereri esentiale de natura a garanta drepturile partilor si de a influenta solutia procesului si, prin urmare, omisiune a instantei de apel de a se pronunta asupra unui asemenea motiv atrage casarea deciziei în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Motivarea solutiei pronuntata de instanta de judecata constituie o îndatorire care înlatura orice aspect din proces discretionar în realizarea justitiei, dând posibilitatea partilor si opiniei publice sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantei de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc. Din aceasta perspectiva, efectuând propriul examen, cu privire la modalitatea în care, în cauza, instanta de prim control judiciar a înteles sa rezolve motivele de apel, sa motiveze solutia dispusa, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constata ca motivarea hotarârii atacate nu întruneste conditiile de exigenta cerute.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casatie si Justitie este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în cauza, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpati, va casa decizia recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta - Curtea de Apel Galati.
În rejudecare, instanta de apel va da eficienta dispozitiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen. în raport de aspectele învederate în considerentele prezentei decizii în sensul examinarii si motivarii tuturor apararilor formulate de inculpati. Totodata, se vor analiza si celelalte critici formulate de recurentii inculpati, critici pe care, instanta de recurs, din motive de ordin procedural nu le poate examina fata de motivul de casare pentru care a dispus admiterea recursurilor declarate în cauza si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu