Expropriere, termenul de la care se pot solicita despagubiri, Legea nr.33/1994, art. 1 din Protocolul nr. 1 din C.E.D.O.
Instanta
retine ca procedura prevazuta de Legea nr.
18/1991 a fost finalizata, fiind eliberat titlu de proprietate
pentru terenurile neafectate de lac, iar pentru cele în litigiu, reclamantii
fiind îndrumati sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr.
33/1994. Câta vreme, pâna la aparitia H.G. nr.
392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate
publica, dreptul la actiune în despagubiri nu era nascut, astfel ca nu se
puteau obtine despagubiri în temeiul Legii nr.
33/1994, în acest sens fiind si jurisprudenta instantei supreme. În
temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 statul
are dreptul sa exproprieze bunuri pentru cauza de utilitate publica. Ceea ce
impune art. 1 din Protocolul nr. 1, este ca aceasta lipsire de libertate sa fie
efectuata numai cu o despagubire efectiva si rezonabila, atât sub aspectul
cuantumului cât si al termenului în care trebuie sa intervina.
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 14 decembrie
2011, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii
acţiunii, invocată de pârâta în cauză.
A respins cererea de
chemare în garanţie formulată de SC H. SA Bucureşti, împotriva chematului în
garanţie Ministerul Finanţelor Publice, pe excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive.
A admis, în parte,
acţiunea civilă, introdusă de reclamanţii: J.A. şi J.V., împotriva pârâtului
Statul Roman prin SC H. SA Bucureşti şi în consecinţă:
A constatat că
reclamanţii, în calitate de persoane expropriate, au consimţit la exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, de interes naţional, declarată prin H.G. nr.
391/2002, a suprafeţei de 5.213 mp. situat pe raza localităţii
Sântămărie Orlea, astfel cum au fost identificate prin raportul de evaluare
executat în cauză de către comisia de evaluare - formată din experţii judiciari
C.A., S.A. şi L.G.T. -, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Pârâtul a fost obligat să
plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri, suma de 77.861 RON,
reprezentând valoarea terenurilor expropriate şi suma de 28.557 RON,
reprezentând prejudiciul creat acestora pentru lipsa folosului agricol de pe
terenuri, pe perioada 2002-2010 - în termen de 10 zile de la rămânerea
definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel,
instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin H.G. nr.
392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de
interes naţional, a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe
sectorul Subcetate-Simera”, desemnând, expres la art.
2 al acestui act normativ, ca expropriator, Statul Roman prin SC
H. SA, în subordinea M.I.R.
În scopul realizării
obiectivului de utilitate publică declarat prin Hotărârea nr. 969/2004, s-a
constituit, la nivelul Primăriei comunei Sîntămărie Orlea, Comisia pentru
soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere.
Prin intermediul acestei
comisii - înfiinţată în condiţiile art.
25 din Legea nr. 33/1994, terenurile au fost preluate încă din
anul 1990, între care şi terenurile ce au aparţinut antecesorilor
reclamanţilor, conform notificărilor transmise prin B.E.J. O.O. din Haţeg.
Reclamanţii, deşi de acord
cu exproprierea, nu au primit despăgubirile legale, conform art.
26 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la perioada
pentru care instanţa urma să acorde despăgubiri, pentru nevalorificarea
potenţialului agricol al terenului preluat abuziv, instanţa a apreciat că
acestea se justifică doar de la momentul declarării utilităţii publice a
lucrării de interes naţional „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe
sectorul Subcetate-Simera”, respectiv de la data publicării H.G. nr.
392/2002, act ce constituie conform art.
5 - 7
din Legea nr. 33/1994, condiţia obligatorie a demarării procedurilor de
expropriere.
Prin decizia civilă nr.
401 din 24 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile
declarate de reclamanţii J.A. şi J.V. şi de pârâtul Statul Român prin SC H. SA,
împotriva sentinţei civile nr. 403/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel,
instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt moştenitorii
proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. şi S.F., astfel cum
rezultă din actele de stare civilă şi extrasele de carte funciară (dosar fond).
Imobilele în litigiu,
înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezultă din
copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 şi 1959-1963 (fond).
O parte din imobile au
făcut obiectul restituirii către antecesorul reclamanţilor, J.I., prin titlul
de proprietate din 1997 (apel).
Conform adeverinţei din 2010
a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea hidroelectrică a
râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi parcurse căile
procedurale instituite de Legea nr.
33/1994 (fond).
Examinând decizia recurata, în raport de
criticilor formulate si de actele dosarului, Înalta Curte constata ca recursul
nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea civila
înregistrata la data de 26 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub
Dosar nr. 1878/97/2010, reclamantii J.A. si J.V. au solicitat în contradictoriu
cu pârâtul Statul Român, prin SC H. SA Bucuresti, sa se constate ca, în calitate
de persoane expropriate, au consimtit la preluarea proprietatii lor imobiliare,
de catre pârât - prin expropriere - pentru realizarea obiectivului de interes
national „Amenajarea Hidroenergetica a râului Strei pe sectorul
Subcetate-Simera”, declarata de utilitate publica, prin H.G. nr.
392/2002; sa fie obligat pârâtul sa le achite suma de 200.477
RON, reprezentând contravaloarea terenurilor (9 euro/mp.) si suma de 130.380
RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a acestora pe ultimii 20 de
ani, ce urmeaza a se efectua în termen de 10 zile de la data ramânerii
definitive a hotarârii.
Reclamantii sunt
mostenitorii proprietarilor tabulari J.I., J.I.(C.), C.I., C.A., B.N. si S.F.,
astfel cum rezulta din actele de stare civila si extrasele de carte funciara
(fond).
Imobilele în litigiu,
înscrise în CF Subcetate au fost cooperativizate, împrejurare care rezulta din
copia registrului agricol pentru anii 1956-1958 si 1959-1963 (fond).
O parte din imobile
au facut obiectul restituirii catre antecesorul reclamantilor, J.I., prin
titlul de proprietate nr. 13990/14/1997 (apel).
Conform adeverintei
din 2010 a comunei Sîntamaria Orlea, terenurile ocupate de amenajarea
hidroelectrica a râului Strei nu s-au restituit, pentru acestea urmând a fi
parcurse caile procedurale instituite de Legea nr.
33/1994 (fond).
Contrar sustinerilor
pârâtei, terenurile în litigiu nu au fost expropriate prin Decretul nr. 40/1989. Prin acest decret s-a aprobat
efectuarea de lucrari de investitii pentru obiectivul „Amenajarea
hidroenergetica a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria”.
Prin urmare,
imobilele în litigiu au fost expropriate prin H.G. nr.
392/2002 prin care s-a declarat utilitatea publica de interes
national a obiectivului „Amenajarea hidroenergetica a râului Strei pe sectorul
Subcetate-Simeria”, expropriator fiind Statul Român prin SC H. SA
În ce priveste exceptia
inadmisibilitatii, se retine faptul ca exista doua argumente: ca terenul era
ocupat înainte de aparitia Legii nr.
33/1994, astfel ca aceasta lege nu este aplicabila si ca
exproprierea a operat în baza Decretului nr. 40/1989.
Imobilele în litigiu
au fost expropriate în 2002, prin H.G. nr.
392/2002, astfel ca Legea nr.
33/1994 este pe deplin aplicabila.
De altfel, câta
vreme, pâna la aparitia H.G. nr.
392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate
publica, dreptul la actiune în despagubiri nu era nascut, astfel ca nu se
puteau obtine despagubiri în temeiul Legii nr.
33/1994, în acest sens fiind si jurisprudenta instantei supreme.
Retinând ca
exproprierea terenurilor în litigiu a avut loc prin H.G. nr.
392/2002, instanta de apel în mod corect a retinut reclamantii
puteau beneficia de dispozitiile art. 4 din
Legea nr.
1/2000, întrucât aceasta dispozitie este anterioara exproprierii.
În ce priveste
exceptia prematuritatii, se retine ca sustinerile recurentei sunt de asemenea
nefondate, întrucât nu pot fi imputate reclamantilor nici lipsa procedurilor
prealabile stabilite de Legea nr.
33/1994, la care face referire recurenta si nici la lipsa unei
despagubiri echitabile pentru terenurile expropriate si ocupate de
constructiile hidroenergetice si apele lacului de acumulare din zona
Bucium-Subcetate.
Contrar sustinerilor
apelantei, procedura prevazuta de Legea nr.
18/1991 a fost finalizata, fiind eliberat titlu de proprietate
pentru terenurile neafectate de lac, iar pentru cele în litigiu, reclamantii
fiind îndrumati sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr.
33/1994.
Nici exceptia lipsei
calitatii procesuale pasive a SC H. SA nu poate fi primita, câta vreme prin
actul normativ de declarare a utilitatii publice, s-a stabilit ca
expropriatorul Statul Român este reprezentat de pârâta (art.
2 din H.G. nr. 392/2002).
În ce priveste
exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, se retine ca, din
cele ce preced, antecesorul reclamantilor, defunctul J.I. a solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor cooperativizate de la
antecesorii reclamantilor, inclusiv cele în litigiu. Dreptul de proprietate al
antecesorilor reclamantilor a fost recunoscut atât prin eliberarea titlului de
proprietate pentru o parte din imobile, cât si prin recomandarea facuta
reclamantilor de organele statului, în speta Primaria comunei Sîntamaria Orlea,
de a urma procedura Legii nr.
33/1994 pentru a obtine despagubiri pentru imobilele în litigiu
care, fiind expropriate, nu mai puteau face obiectul restituirii în natura.
De altfel,
îndreptatirea antecesorilor reclamantilor la despagubiri în temeiul Legii nr.
33/1994 a fost recunoscuta de Statul Român prin demararea de
catre pârâta a procedurii prevazuta de legea de expropriere, aceasta, dupa
aparitia H.G. nr.
392/2002, notificându-i pe antecesorii reclamantilor cu privire la
oferta de acordare a despagubirilor.
Aceasta procedura nu
a fost finalizata, întrucât, la data notificarii, antecesorii reclamantilor
erau decedati, iar reclamantii nu au avut cunostinta de aceste notificari.
Fata de aceste
circumstante, se constata ca reclamantii justifica legitimare procesuala
activa, dreptul lor de proprietate asupra imobilelor în litigiu fiind
recunoscut prin decizii ale institutiilor administrative, astfel ca reclamantii
au un bun în sensul art. 1 din
Protocolul Aditional nr. 1 la C.E.D.O.
În speta, prin titlul
de proprietate nr. 13990/14/1997 si adeverinta nr. 1329/2010, statul, prin
institutiile sale administrative, a recunoscut reclamantilor îndreptatirea
acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile
neafectate de lacul de acumulare si respectiv la despagubiri pentru terenul
expropriat.
În temeiul art. 1 din
Protocolul nr. 1 statul
are dreptul sa exproprieze bunuri pentru cauza de utilitate publica. Ceea ce
impune art. 1 din Protocolul nr. 1, este ca aceasta lipsire de libertate sa fie
efectuata numai cu o despagubire efectiva si rezonabila, atât sub aspectul
cuantumului cât si al termenului în care trebuie sa intervina.
Asadar, fata de cele
retinute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul român
prin SC H. SA, împotriva deciziei civile nr. 40 din 24 mai 2012 a Curtii de
Apel Alba Iulia, sectia I civila.
Text extras din Decizia
nr. 2649/2013a Secţiei Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu