Revizuire, hotărârea instantei care evoca fondul este cea pronunțată de prima instanta deoarece decizia instantei de recurs a desființat hotărârea pronunțată în apel, păstrând sentința tribunalului , art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Din analiza hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus, se constată că sentinţa nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a analizat fondul litigului dedus judecăţii, prin aceea că a procedat la examinarea raportului juridic dedus judecăţii şi prin raportare la probele administrate în cauză, a respins acţiunea.     Această sentinţă este definitivă ca efect a menţinerii ei după admiterea recursului împotriva deciziei din apel şi modificarea acestei din urmă decizii prin respingerea apelului.  

     Decizia nr. 4828 din 18 noiembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursul pentru motive de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate în apel şi a analizat greşita aplicare a legii incidente în cauză, în raport de situaţia de fapt reţinută deja. Ca urmare, se constată că hotărârea atacată cu revizuire, sentinţa civilă nr. 87/2002 a Tribunalului Bucureşti, se încadrează în categoria hotărârilor pentru care C. proc. civ. deschide această cale extraordinară de atac.      

    

     Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:  

     Prin acţiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, B.D.N.C. şi B.A.M.T. au solicitat, în contradictoriu cu B.I., E.F.E., G.C., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC H.N. SA, revizuirea sentinţei civile nr. 87 din 28 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.  

     În motivarea cererii revizuienţii au arătat că prin decizia nr. 4828/2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise recursurile declarate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, B.I., E.F.E., G.C., a fost modificată decizia nr. 227 din 29 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a fost menţinută ca legală soluţia dată de tribunal, prin care a fost respinsă acţiunea prin care revizuienţii solicitaseră anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.  

     Prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi publicată în M. Of. nr. 613/20.08.2008 s-a stabilit că s-a produs o încălcare a dreptului de proprietate al revizuienţilor, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, Statul Român fiind obligat la restituirea celor două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995.  

     Având în vedere că cele două contracte de vânzare cumpărare nu au fost anulate, Statul Român nu le poate restitui în natură, iar consecinţele încălcării dreptului de proprietate al revizuienţilor nu pot fi înlăturate decât prin promovarea unei cereri de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.  

     Prin sentinţa nr. 476 din 01 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins acţiunea.  

     În motivare, Tribunalul a constatat că excepţia invocată de pârâţi, referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire este întemeiată. Aceasta deoarece hotărârea care evocă fondul, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este hotărârea instanţei de recurs, care reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţele de fond.  

     Prin decizia nr. 704A din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuienţilor.  

     Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în mod corect tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, faţă de prevederile.  

     Împotriva acestei decizii revizuienţii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.  

     Prin motivele de recurs revizuienţii au formulat în fapt o singură critică, care se referă la interpretarea noţiunii de „hotărâre care evocă fondul” prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.  

     Revizuienţii susţin că sentinţa nr. 87/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-civilă, este cea care evocă fondul.  

     Aceasta deoarece literatura de specialitate defineşte evocarea fondului în căile de atac ca fiind o schimbare a situaţiei de fapt în urma analizei fondului, iar prin decizia nr. 4828/2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a realizat o schimbare a situaţiei de fapt, ci s-a menţinut hotărârea de fond. Prin admiterea recursului au fost analizate doar aspecte de legalitate şi nu de temeinicie, adică nu s-a realizat o schimbare a situaţiei de fapt ca măsură a reanalizării probelor.  

     Analizând hotărârea atacată, din perspectiva motivului de recurs şi respectiv a excepţiei de nulitate a recursului invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:  

     Se constată că singura critică adusă deciziei recurate în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., recursul este deci motivat în drept, dar şi în fapt, prin arătarea argumentelor pentru care se apreciază că instanţa a făcut o greşită interpretare a textului de lege.  

     Împrejurarea că şi în recurs se reia aceeaşi critică ca şi în apel (în care era vizată aplicarea unei dispoziţii legale de către instanţa de fond) şi care, în speţă, pune în discuţie interpretarea unui anumit text de lege, nu este de natură a face inoperant motivul de recurs expres invocat câtă vreme acesta permite cenzura, pe calea recursului, a modului în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat normele incidente cazului dedus judecăţii.  

     Ca urmare, Înalta Curte apreciază că recursul este motivat şi nu se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. cum s-a cerut de reprezentantul intimaţilor pârâţi.  

     Conform art. 322 alin. (1) se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţa de recurs atunci când evocă fondul.  

     Hotărârile supuse revizuirii sunt de două categorii. O primă categorie o reprezintă hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare. Ceea ce este definitoriu pentru această categorie este că hotărârile au rămas definitive.  

     A doua categorie de hotărâri o reprezintă hotărârile pronunţate de instanţele de recurs şi prin care se evocă fondul cauzei.  

     Din reglementarea textului în discuţie, rezultă că în principal această cale de atac a fost deschisă împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei.  

     Evocarea fondului în primă instanţă înseamnă examinarea raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării probelor.  

     În speţa de faţă, instanţele de fond şi, respectiv, de apel au apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, faţă de împrejurarea că decizia nr. 4828/2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este cea care evocă, în realitate, fondul litigiului, şi nu sentinţa civilă nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.  

     Prin sentinţa nr. 87 din 28 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, cererea reclamanţilor B.D.N.C. şi B.A.M.T., cererile reconvenţionale ale pârâţilor B.I., E.F.E., G.C., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii B.I., E.F.E., G.C. împotriva SC H.N. SA.  

     Prin decizia nr. 4828 din 18 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursurile declarate de pârâţii B.I., E.F.E., G.C. şi de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 227 din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a modificat decizia, în sensul că a respins apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 87 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a menţinut-o.  

     Particularitatea motivului de revizuire invocat, presupune verificarea admisibilităţii din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor impuse de acest caz particular prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., şi anume existenţa unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului care a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorită unor hotărâri judecătoreşti şi, respectiv, consecinţele grave ale unei asemenea încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.  

     Ca urmare, se constată că hotărârea atacată cu revizuire, sentinţa civilă nr. 87/2002 a Tribunalului Bucureşti, se încadrează în categoria hotărârilor pentru care C. proc. civ. deschide această cale extraordinară de atac.  

     Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 322 alin. (1) C. proc. civ., fiind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.  

    

Decizia nr. 4613/2010 a Secţiei Civile a I.C.C.J., sursa: scj.ro