Decesul unei părți anterior închiderii dezbaterilor duce la nulitatea absolută a hotărarii , art.41 C.prr.civ, art.243 alin. final C.prc.civ., art.105 alin 2 C.pr.civ.

Conform art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viaţă atât la data sesizării instanţei, dar şi pe parcursul procesului, capacitatea de folosinţă presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerinţe.În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.

Prin decizia  civilă nr.154/C din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis apelul formulat de reclamante, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs G.E. şi G.G.M. criticând-o ca fiind nelegală.

În faţa instanţei de recurs au fost depuse înscrisuri din care rezultă că G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006.

 Întrucât, potrivit certificatului de moştenitor, a rezultat că recurenta G.G.M. este unica moştenitoare a defunctei G.E., aceasta participă în proces atât în nume propriu, cât şi în calitate de continuatoare a persoanei decedate.

 Faţă de data la care a încetat din viaţă G.E. şi data închiderii dezbaterilor la prima instanţă, inclusiv data pronunţării hotărârilor, de către cele două instanţe anterioare, Înalta Curte a supus dezbaterii, ca motiv de ordine publică, prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ., nulitatea acestora, pentru pronunţarea în contradictoriu cu o persoană decedată, în consecinţă, lipsită de capacitate de folosinţă.  

Astfel, din înscrisurile enumerate mai sus rezultă că G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006, anterior închiderii dezbaterilor la prima instanţă (2 noiembrie 2006), pronunţarea sentinţei fiind amânată de mai multe ori şi, cu atât mai mult, anterior pronunţării sentinţei civile nr. 2361 din data de 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanţa şi pronunţării deciziei nr.154/C din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, ambele hotărâri fiind date în contradictoriu cu o persoană decedată.

Conform art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viaţă atât la data sesizării instanţei, dar şi pe parcursul procesului, capacitatea de folosinţă presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerinţe.

Conform art.7 alin.(1) din Decretul nr.31/1954, capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează la moartea acesteia.

Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea din

proces să fie în viaţă pe tot parcursul acestuia.

Aşa cum s-a arătat, G.E. era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, aşa încât sentinţa este lovită de nulitate, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.poc.civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv.

Bineînţeles şi la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti de către prima instanţă şi instanţa de apel, reclamanta era decedată, astfel încât, aceste hotărâri, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului reclamantei şi în legătură cu această parte, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.          

 Prin urmare, cauza se va trimite spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care va dispune citarea în cauză a moştenitorilor persoanei decedate, în raport şi de faptul că reclamanta G.E. a decedat ulterior sesizării primei instanţe, care a avut loc la data de 28 iulie 2005. În speţă, după cum deja s-a arătat, moştenitoarea părţii sus-menţionate este reclamanta G.G.M., care va participa în proces, în dublă calitate.

Pentru aceste argumente, conform dispoziţiilor art.312 alin.(1)-(3) şi art.313 cu referire la art.304 pct.5 C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de recurenta G.G.M., în nume propriu şi ca moştenitoare a lui G.E., a casat hotărârile instanţei de apel şi a primei instanţe, a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal. La pronunţarea acestei decizii, s-au avut în vedere şi dispoziţiile art.297 alin.(2) C.proc.civ.

 Extras din Decizia civilă nr. 4237/ 2008 ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sursa scj.ro