Acţiune în grăniţuire. Încălcări minime ale proprietăţii de către proprietarul vecin. Interpretarea dispoziţiilor art. 7 alin.(3) din Ordinul nr. 634/2006, art.584 C.civ din 1865.

De la -
Dreptul la intentarea acţiunii în grăniţuire rezultă din dispoziţiile art. 584 Cod civil,   conform   cărora   „Orice   proprietar   poate   îndatora   pe   vecinul   său   la   grăniţuirea proprietăţii      lipite  cu   a   sa”.  Faţă  de     această  dispoziţie       legală,   a le  respinge     ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor având ca    obiect    grăniţuire,     ar  însemna      să  li   se   interzică  accesul       la   justiţie,   contrar dispoziţiilor   art.   6   din   Convenţia   Europeană  a   Drepturilor   Omului,   care   garantează dreptul de acces la un tribunal.  ”.           Legea      de   drept   material     nu   condiţionează  însă  admisibilitatea            acţiunii   în revendicare, de mărimea imobilului ocupat de partea adversă (art. 480 Cod civil), sau a acţiunii în rectificare de carte funciară, de întinderea suprafeţei a cărei rectificare se solicită  (art.    34   din   Legea     nr.   7/1996,    republicată,      în  forma    în   vigoare    la   data introducerii acţiunii) astfel că tolerantele de eroare prevăzute de   art. 7 din Ordinul nr. 634/2006 nu sunt incidente.
     
  Dreptul la intentarea acţiunii în grăniţuire rezultă din dispoziţiile art. 584 Cod civil,   conform   cărora   „Orice   proprietar   poate   îndatora   pe   vecinul   său   la   grăniţuirea proprietăţii      lipite  cu   a   sa”.  Faţă  de     această  dispoziţie       legală,   a le  respinge     ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor având ca    obiect    grăniţuire,     ar  însemna      să  li   se   interzică  accesul       la   justiţie,   contrar dispoziţiilor   art.   6   din   Convenţia   Europeană  a   Drepturilor   Omului,   care   garantează dreptul de acces la un tribunal.           Ceea ce sugerează recurenţii, dar nu o spun concret şi expres, ar fi că o acţiune în   revendicare   sau   o   acţiune   în   rectificare   de   carte   funciară,   ar   trebui   respinsă  ca inadmisibilă în situaţia în care suprafaţa terenului revendicat sau cu privire la care se cere rectificarea, s-ar  situa în limitele prevăzute de art. 7 din Ordinul nr. 634/2006, care la alin.(3) prevede că „eroarea de poziţie absolută a punctelor, incluzând erorile menţionate   la   alineatul   (2),   (adică  eroarea   de   identificare   a   punctelor   de   contur)  şi erorile     punctelor     reţelei   geodezice      de   sprijin,   nu   va   depăşi    în   cazul   imobilelor împrejmuite (aşa cum este în speţă) ±20 cm”.           Legea      de   drept   material     nu   condiţionează  însă  admisibilitatea            acţiunii   în revendicare, de mărimea imobilului ocupat de partea adversă (art. 480 Cod civil), sau a acţiunii în rectificare de carte funciară, de întinderea suprafeţei a cărei rectificare se solicită  (art.    34   din   Legea     nr.   7/1996,    republicată,      în  forma    în   vigoare    la   data introducerii acţiunii).           Mai mult, prin raportul de expertiză judiciară efectuat în apel de expertul G.T. la   cererea   pârâţilor-apelanţi,   formulată  la   termenul   din   data   de   9   ianuarie   2013   de reprezentantul legal al acestora şi admisă de instanţă la termenul următor din data de 6 februarie 2013, s-a stabilit că în realitate pârâţii le încalcă reclamanţilor o suprafaţă mai mare decât cea reţinută de prima instanţă, de până la 32 cm, deci peste marja de eroare   prevăzută  de   art.   7   din   Ordinul   nr.   634/2006   pentru   imobilele   împrejmuite, numai că în apel nu li se putea înrăutăţi situaţia pârâţilor în propria lor cale de atac.           Câtă vreme obiectul acţiunii reclamanţilor (controversat şi criticat de pârâţii- recurenţi) l-a constituit grăniţuirea dintre proprietăţile reclamanţilor şi pârâţilor, prima instanţă  nu   putea   condiţiona   admisibilitatea   acţiunii,   de   chemarea   în   judecată şi   a celorlalţi proprietari învecinaţi; este cu totul altceva când reclamantul constată că faţă de suprafaţa scriptică a imobilului înscris în cartea funciară, constată că faptic deţine în realitate o suprafaţă mai mică de teren  şi nu cunoaşte la care dintre vecinii săi se poate regăsi minusul său de suprafaţă, respectiv dacă se regăseşte sau nu la vreunul dintre vecinii săi.           Faţă de complexitatea acţiunii şi de durata soluţionării ei timp de aproape 4 ani la   prima    instanţă,   în  mod     corect   a  reţinut   tribunalul   că  nu   se   impune     reducerea onorariului      avocaţial.    Nici   onorariul    de  avocat    perceput    în  apel   pentru    acordarea asistenţei juridice reclamanţilor-recurenţi nu se impune a fi redus, faţă de înverşunarea cu care, în pofida probelor administrate, pârâţii se opun admiterii acţiunii, respectiv prin promovarea apelului şi apoi a recursului.     Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.6 şi 9 coroborat cu art. 312 alin   (1)   Cod   procedură  civilă,   se   va   respinge   recursul   pârâţilor   împotriva   deciziei tribunalului, care va fi menţinută în întregime.                       


Extras din Decizia nr. 1002/  2014 a Curți de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html, DECIZII RELEVANTE Anul 2014, trimestrul II.          

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »