Apel incident împotriva încheierilor premergătoare, art.293 din C.pr.civ din 1865.
Nu poate fi reţinut nici
argumentul că partea care a câştigat la prima instanţă nu ar putea ataca o
încheiere premergătoare (întrucât nu ar avea interes), pentru că, în raport de
criticile formulate de partea care a pierdut procesul şi a formulat apel
(critici de care ia cunoştinţă prin comunicarea motivelor de apel), se poate
edifica dacă este în interesul său a tinde la schimbarea soluţiei pe calea
excepţiei ce i-a fost respinsă de prima instanţă, promovând apel incident în
condiţiile art. 293 C. proc. civ.,
cale de atac pe care o poate exercita dincolo de termenul de apel, chiar până
la prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de apel, astfel cum prevede art.
293 alin. (1) C. proc. civ. Cum
recurentul pârât nu a procedat astfel, neformulând apel incident împotriva
încheierii de şedinţă din 2 iulie 2010 prin care excepţia lipsei calităţii
procesuale active a fost respinsă de prima instanţă, reevaluarea acesteia de
instanţa de apel nu putea opera în absenţa unor critici cu un atare conţinut,
titularul excepţiei neavând dreptul de reitera o excepţie absolută doar ca
mijloc de apărare în fiecare etapă procesuală, ci doar să provoace controlul
asupra soluţionării ei, prin exercitarea căii de atac, odată ce a fost
soluţionată de instanţa în faţa căreia a invocat-o. (Decizie nr.
5650 din 21 septembrie 2012 a I.C.C.J,
secția I, civilă, publicată pe www.scj.ro )
Comentarii
Trimiteți un comentariu