Omor. Condiții ca fapta să fie considerată ca săvârşită prin cruzimi.

De la -

Omorul nu poate fi considerat însa ca a fost savârsit prin cruzimi, în sensul prevederilor art. 176 lit. a C. pen., decât daca actele de ucidere au constat în schingiuri de natura a produce victimei suferinte mari, având ca rezultat moartea în chinuri.
    În speta, însa, s-a retinut în mod corect ca, pe fondul unor relatii tensionate preexistente între inculpat si victima, ambii aflati în stare de ebrietate, s-a ivit un conflict în timpul caruia inculpatul, iritat ca la lovitura sa cu pumnul victima a ripostat, a început sa o loveasca cu pumnii si cu picioarele.
    Dezlantuirea în acest mod a agresivitatii inculpatului, chiar daca a fost urmata si de lovirea intensa a victimei cu o bucata de lemn, nu poate fi considerata ca o manifestare de cruzime, mai ales ca, în faza initiala, actele de violenta au avut vadita amprenta a intentiei de a-i aplica o corectie, ce a fost depasita numai ulterior, pe masura autoincitarii sale în conditiile unei stari produse de consumul de alcool, pe un fond psihic predispus la comportari violente.
    De aceea, se impune a se retine ca prin modul în care a procedat, inculpatul a depasit scopul initial, acela de a aplica victimei o corectie si, prin actele sale violente, de incontestabila intensitate, apte a cauza moartea prin repetarea lor, a ucis cu intentie pe concubina sa, fara însa ca aceste acte sa poata fi considerate cruzimi în sensul prevederilor art. 176 lit. a C. pen.
    Încadrarea juridica data faptei de catre instanta de recurs fiind corecta, recursul în anulare a fost respins.
     
Extras din  Decizia nr. 100/2002 Completul de nouă judecători al C.S.J, sursa  SET nr. 3/2002 al C.S.J.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,...
Read more »

Litisconsortiu obligatoriu, actiunea de anulare a hotărâri a comisiei judeţene trebuie sa cuprindă si pe beneficiarul ei, principiul disponibilitatii, art. 59 C. proc. civ.

De la -
Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată ş...
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c...
Read more »