Litisconsortiu obligatoriu, actiunea de anulare a hotărâri a comisiei judeţene trebuie sa cuprindă si pe beneficiarul ei, principiul disponibilitatii, art. 59 C. proc. civ.

De la -
Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată şi faţă de beneficiarul hotărârii, instanţa nu poate proceda la introducerea în cauză din oficiu a acestuia.  
        
Prin cererea înregistrată la data de 01 aprilie 2013 sub nr. 1736/866/2013 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanta Comisia locală Paşcani a chemat în judecată pe pârâta Comisia judeţeană Iaşi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 49/29.01.2013 emisă de pârâtă.  
     În motivarea cererii reclamanta arată că prin hotărârea contestată s-a anulat hotărârea nr. 261/09.04.2003 şi s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele D.G. pentru suprafaţa de 1.352 m.p. teren aferent construcţiei cumpărate, situat în intravilan, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2694 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Paşcani.
     Pârâta Comisia judeţeană Iaşi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii motivat de faptul că beneficiarul hotărârii contestate este numitul D.G., astfel că raportat la dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. reclamanta trebuia să îl cheme în judecată şi pe acesta.  
     La termenul din 31 mai 2013, numitul T.A., prin mandatar C.T., a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei prin care solicită anularea hotărârii nr. 49/2013 a Comisiei judeţene Iaşi, arătând în motivarea acesteia că este unul din succesorii numitei T.E., că au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 3.545 m.p. teren la locul litigios, iar suprafaţa de 1.352 m.p. teren atribuită lui D.G. se suprapune peste suprafaţa de 3.545 mp.  
     La termenul din 28 iunie 2013 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie.  
     Nici reclamanta, nici intervenientul nu au formulat cerere de introducere în cauză a numitului D.G.  
     Analizând excepţia invocată de către pârâtă, instanţa constată că aceasta este întemeiată, având în vedere considerentele ce succed:  
     Prin hotărârea nr. 49/29.01.2013 pârâta a hotărât: se anulează hotărârea nr. 261/09.04.2003 şi se reconstituie dreptul de proprietate pe numele D.G. pentru suprafaţa de 1.352 m.p. teren aferent construcţiei cumpărate, respectiv casă de locuit situat în intravilanul mun. Paşcani, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2694 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Paşcani, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.  
     Potrivit art. 59 C. proc. civ. "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".  
     Aceste dispoziţii legale reglementează litisconsorţiul sau coparticiparea procesuală, care, în conformitate cu poziţia părţilor, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Este cazul, spre exemplu, proceselor privitoare la anularea unui act de vânzare-cumpărare, a unui titlu de proprietate cu mai mulţi titulari, litigiu unde trebuie să participe toţi cei menţionaţi în acel act, întrucât, în caz contrar, soluţia este nulă.  
     Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).  
     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  
     Or, în aceste condiţii, ne aflăm în faţa unei coparticipări procesuale pasive subiective şi obligatorii, derogatorie de la regula generală potrivit căreia coparticiparea este facultativă, obligativitatea coparticipării reieşind din faptul că de dispoziţiile hotărârii contestate beneficiază numitul D.G., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate.  
     Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată şi faţă de beneficiarul hotărârii, instanţa nu poate proceda la introducerea în cauză din oficiu a acestuia.  
     Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia invocată de către pârâtă şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă pentru lipsa coparticipării procesuale obligatorii.  
     Având în vedere modul în care va fi soluţionată acţiunea reclamantei, instanţa urmează a respinge şi cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de numitul T.A., prin mandatar C.T.

          Extras din Sentinţă civilă nr. 2041/2013 a Judecătoriei Paşcani ,sursa: portal.just.ro  
       


        

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »