De la -

Alertare telefonica cu privire la o bombă.

Alertarea telefonica, la serviciul de urgenta 112, cu privire la existenta unei bombe nu întrunește elementele constitutive ale  infracțiunii prevazute de art. 38 din Legea nr. 535/2004, ci constituie contravenția prevăzuta de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, constând în alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, fără motiv întemeiat.

   În speța  acțiunea inculpatei a constat în alertarea telefonica, la serviciul de urgenta 112, cu privire la existenta unei bombe (material exploziv) la un liceu din orașul Corabia. Cum textul citat mai sus, pentru care a fost condamnata inculpata, se referă limitativ la anumite mijloace, respectiv, produse, substanțe  materiale, microorganisme sau toxine de natura sa pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător  rezulta ca alarmarea falsa cu amplasarea de material exploziv nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevazute de art. 38 din Legea nr. 535/2004. Distincția este făcută chiar de legiuitor care, în art. 37 alin. (1) din aceeași lege, se referă la produse, substanțe  materiale, microorganisme sau toxine de natura sa pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător  pentru ca, la alin. (2), sa facă referire la arme biologice, materiale nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive. Cum acțiunea inculpatei a constat doar în alarmare, fără motiv întemeiat, iar nu în amenințare cu folosirea de material exploziv și cum aceasta nu s-a făcut în scop terorist, este evident de fapta nu întrunește elementele constitutive nici ale infracțiunii prevazute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
    Pe de alta parte, fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisa mai sus constituie contravenția prevazuta de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicata, constând în alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, fără motiv întemeiat.
    Constatând ca inculpata a fost condamnata pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala, împrejurare ce constituie caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursurile formulate de parchet și inculpata, va casa sentința penala recurata, va dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
    Cum instanta de judecata nu face parte din categoria organelor ce pot constata contravenții  în temeiul art. 30 alin. (2) din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor  republicata, copii ale procesului verbal de constatare a faptei si a procesului verbal de verificare a telefonului, precum si a prezentei hotarâri se vor trimite Politiei orasului Corabia pentru a lua măsurile ce se impun.

Decizia  nr. 829/2006 din 08/02/2006 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație si Justiție.  ( www.scj.ro )


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »