Recunoașterea vinovăției și atitudinea sincera a inculpatului



       

     Prevederile art. 3201 C. proc. pen., care consacră o cauză legală de reducere a pedepsei, nu exclud aplicarea disp.art. 74 lit. c) C. pen. privită ca o circumstanţă atenuantă judiciară de reducere a pedepsei în condiţiile atitudinii sincere a inculpatului pe parcursul procesului.

      La individualizarea pedepselor aplicate inculpatilor, instanta de fond s-a raportat la criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., art. 320x C. proc. pen. retinând în favoarea acestora si circumstantele atenuante prev.de art. 74 lit. c) C. pen., si respectiv si lit. a) în cazul inculpatului Marin, dându-le spre executare pedepse coborâte sub minimul special prevazut de lege pentru infractiunile deduse judecatii.
    Instanta de fond a argumentat de ce prevederile art. 3201 C. proc. pen., care consacra o cauza legala de reducere a pedepsei, nu exclude aplicarea disp.art. 74 lit. c) C. pen. privita ca o circumstanta atenuanta judiciara de reducere a pedepsei în conditiile atitudinii sincere a inculpatului pe parcursul procesului, având în vedere urmatoarele considerente, pe care Curtea si le însuseste:
    Ascultarea inculpatului cu privire la recunoasterea vinovatiei, s-a retinut ca nu are natura juridica a unui mijloc de proba (nefiind deci aplicabile prevederile art. 69-74 C. proc. pen.), ci reprezinta o activitate procesuala obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasata în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevazute de art. 320C. proc. pen. Caracterul obligatoriu al acestei activitati procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificata.
    Cu toate acestea, vointa legiuitorului nu este în sensul de a exclude posibilitatea magistratului de a aplica o pedeapsa cu restrângerea criteriilor de individualizare consacrate de disp. art. 72 C. pen. Printr-o norma de procedura nu poate fi abrogata în mod tacit o norma de drept material, chiar daca atât disp. art 74 alin. (1) lit c) C. pen. si art. 3201 C. proc. pen. fac referiri la recunoasterea de inculpat a savârsirii faptei.
    Argumentatia are la baza împrejurarea ca nu în toate cazurile în care inculpatul recunoaste savârsirea faptei instanta poate aplica disp. art. 3201 C. proc. pen.: instanta poate respinge cererea de judecare potrivit procedurii simplificate atunci când, din probele administrate în cursul urmaririi penale, nu rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil si nu sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.
    În cazul în care instanta, cu ocazia deliberarii nu este lamurita asupra împrejurarilor de fapt ale cauzei nu va dispune achitarea, ci repunerea cauzei pe rol, caz în care procesul va urma regulile procedurii de drept comun.
    Însa, daca recunoasterea inculpatului nu poate fi coroborata cu nici un alt mijloc de proba - a se vedea, exempli gratia, valoarea probatorie a probelor nelegal obtinute, cu privire la care opereaza sanctiunea excluderii, conform disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., instanta poate pronunta o solutie de achitare, chiar si în situatia în care inculpatul îsi recunoaste fapta.
    Pe de alta parte, corelativ dreptului inculpatului de a beneficia de cauza legala de reducere a pedepsei prevazuta de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. si în cazul în care desi acesta a optat pentru judecarea potrivit procedurii simplificate, instanta a respins cererea si a aplicat regulile de drept comun cu privire la judecata, iar dupa deliberare a constatat din ansamblul materialului probator ca faptele descrise în rechizitoriu si recunoscute de inculpat sunt probate dincolo de orice dubiu rezonabil trebuie sa subziste si posibilitatea de a oferi inculpatului de a beneficia de circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C pen atunci când nu sunt întrunite conditiile de aplicare a cauzei legale de reducere a pedepsei prevazuta de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
    Pe de alta parte, nu exista nici un impediment ca judecatorul sa ofere inculpatului posibilitatea de a beneficia de circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de disp art. 74 alin. (1) lit c) C. pen. atunci când acesta recunoaste savârsirea faptei, dar nu doreste sa formuleze o cerere de judecare de judecare potrivit procedurii prevazute de art. 3201 C.proc.pen, situatie în care judecatorul este obligat sa înceapa cercetarea judecatoreasca, conform disp art. 322 C. proc. pen., prin citirea actului de sesizare. A fortiori, nu exista nici un impediment care sa împiedice judecatorul sa ofere inculpatului posibilitatea de a beneficia de circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de disp art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. atunci când acesta recunoaste savârsirea faptei si doreste sa formuleze o cerere de judecare de judecare potrivit procedurii prevazute de art. 3201 C. proc. pen.
    Nu în ultimul rând, este de observat ca daca dupa ascultarea inculpatului, instanta admite cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevazute de art. 3201 C. proc. pen., dupa acest moment inculpatul nu mai poate renunta pe parcursul procesului penal asupra optiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit sa prevada o asemenea posibilitatea de revenire a prevazut-o în mod expres: de pilda, renuntarea la apel/recurs), iar în procesul de individualizare a pedepsei, Tribunalul are în vedere ca inculpatul care recunoaste savârsirea unei infractiuni si solicita sa fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauza legala de reducere a pedepsei).
    În situatia în care instanta retine si circumstante atenuante legale sau judiciare prevazute de art. 73-74 C. pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstantelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicarii procedurii prevazute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
    
    Împotriva acestei hotarâri au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti si inculpatii, toate apelurile declarate vizând gresita individualizare a pedepsei.
    Apelul parchetului îl vizeaza doar pe inculpatul M.G. fata de care se apreciaza ca în mod gresit i s-au retinut circumstantele atenuante prev.de art. 74 lit.a) si c) C. pen. precum si aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen. pe lânga fiecare dintre cele doua infractiuni ce i se imputa acestui inculpat.
    Prin decizia penala nr. 337/A din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti si de apelantii inculpati A.L.G., M.G. si C.S.

 Nota -    Prin   Decizia nr. 977/2012 din 02/04/2012 a Secţiei  Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 
 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.L.G., M.G. şi C.S. împotriva deciziei penale nr. 337/A din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. ( sursa scj.ro )

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.