Achitare pentru lipsire de libertate, fapta nu exista, art 6 paragraf 1 si paragraf 3 litera d din C.E.D.O
Declaratiile
din faza de urmarire penala, nu îndeplinesc cerintele prevazute de
art 6 paragraf 1 si paragraf 3 litera d din Conventia Europeana a Drepturilor
Omului (principiul nemijlocirii si al egalitatii armelor cu ocazia
administrarii de probe); folosirea acestor probe ,administrate în faza de
urmarire penala nu este posibila, în conditiile în care inculpatul nu a avut
oportunitatea adecvata de a contesta sau de a interoga un martor ce da
declaratii împotriva sa, fie la momentul audierii, fie într-o faza ulterioara a
procesului.
Partea vatamata a fost plecata în strainatate la munca, iar la întoarcerea în tara, în anul 2007, a purtat mai multe discutii cu inculpatul în legatura cu reluarea relatiilor; în seara de 1 februarie 2007, acestia s-au întâlnit si au mers mai întâi în casa numitului Z O unde partile au discutat într-o atmosfera cordiala; de acolo, partile au plecat cu un taxi la domiciliul parintilor inculpatului. Acestia au stat de vorba în familie , pâna în jurul orei 3.00, dupa care s-au culcat. Partea vatamata a ramas în locuinta inculpatului pâna dimineata. Parintii acesteia au alertat organele de politie în sensul ca fiica lor este împiedicata de inculpat sa plece; organele de politie s-au deplasat la domiciliul inculpatului, moment în care partea vatamata s-a speriat si a lovit cu pumnul în geam.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta are drept punct de plecare declaratiile inculpatului si a partii vatamate date în faza de judecata; potrivit ambilor, T M C a mers din dorinta proprie atât în domiciliul martorului Z O, cât si în domiciliul inculpatului si aceasta a ramas peste noapte în casa familiei Solcanea din proprie initiativa.
Declaratiile se coroboreaza cu cele ale martorilor audiati; astfel Z I si Z O afirma faptul ca , în tot timpul cât partile au stat în vizita la ei acasa, acestea nu au avut conflicte si nu s-au desfasurat manifestari violente . De asemenea, martorul S V afirma ca , în perioada în care T M C s-a aflat în domiciliul inculpatului, aceasta a avut un comportament degajat, s-a oferit sa achite tratatia( cafea, tigari, bauturi alcoolice) si nu a fost împiedicata de catre S N sa plece acasa.
Instanta apreciaza ca
probele în acuzare, invocate de catre Ministerul Public, nu pot fi retinute din
urmatoarele motive:
- denuntul oral al numitei T M, mama partii vatamate, nu poate fi socotit drept o proba directa, întrucât aceasta a declarat împrejurari despre care fie nu a luat la cunostinta în mod nemijlocit , fie au fost presupuse de catre aceasta; mai mult, din declaratiile partilor a reiesit ca T M nu era de acord cu relatia dintre acestia, astfel ca se poate retine ca aceasta are o implicare subiectiva în relatarea evenimentelor;
-declaratiile din faza de urmarire penala, care se solicita a fi avute în vedere, nu îndeplinesc cerintele prevazute de art 6 paragraf 1 si paragraf 3 litera d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (principiul nemijlocirii si al egalitatii armelor cu ocazia administrarii de probe); folosirea acestor probe ,administrate în faza de urmarire penala nu este posibila, în conditiile în care inculpatul nu a avut oportunitatea adecvata de a contesta sau de a interoga un martor ce da declaratii împotriva sa, fie la momentul audierii, fie într-o faza ulterioara a procesului( cauza Saidi contra Frantei, parag.43-44).
În cauza, T M nu a fost audiata , iar martorul Z O, audiat în conditii de contradictorialitate, a precizat contrariul fata de cele declarate în fata organelor de cercetare penala. Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca nu se poate retine relevanta probatorie a declaratiilor invocate de catre Ministerul Public.
Ca atare, instanta apreciaza ca fapta de îngradire a partii vatamate în libertatea sa de miscare nu a existat.
Pe cale de consecinta, tinând cont de împrejurarea ca inexistenta faptei presupune si inexistenta infractiunii, apare ca evidenta imposibilitatea fundamentarii obiective a tragerii la raspundere penala a inculpatului, deoarece singurul temei al raspunderii penale este savârsirea unei infractiuni, astfel încât instanta urmeaza sa faca aplicarea art 11 punct 2 lit a coroborat cu art 10 lit a cpp.
- denuntul oral al numitei T M, mama partii vatamate, nu poate fi socotit drept o proba directa, întrucât aceasta a declarat împrejurari despre care fie nu a luat la cunostinta în mod nemijlocit , fie au fost presupuse de catre aceasta; mai mult, din declaratiile partilor a reiesit ca T M nu era de acord cu relatia dintre acestia, astfel ca se poate retine ca aceasta are o implicare subiectiva în relatarea evenimentelor;
-declaratiile din faza de urmarire penala, care se solicita a fi avute în vedere, nu îndeplinesc cerintele prevazute de art 6 paragraf 1 si paragraf 3 litera d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (principiul nemijlocirii si al egalitatii armelor cu ocazia administrarii de probe); folosirea acestor probe ,administrate în faza de urmarire penala nu este posibila, în conditiile în care inculpatul nu a avut oportunitatea adecvata de a contesta sau de a interoga un martor ce da declaratii împotriva sa, fie la momentul audierii, fie într-o faza ulterioara a procesului( cauza Saidi contra Frantei, parag.43-44).
În cauza, T M nu a fost audiata , iar martorul Z O, audiat în conditii de contradictorialitate, a precizat contrariul fata de cele declarate în fata organelor de cercetare penala. Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca nu se poate retine relevanta probatorie a declaratiilor invocate de catre Ministerul Public.
Ca atare, instanta apreciaza ca fapta de îngradire a partii vatamate în libertatea sa de miscare nu a existat.
Pe cale de consecinta, tinând cont de împrejurarea ca inexistenta faptei presupune si inexistenta infractiunii, apare ca evidenta imposibilitatea fundamentarii obiective a tragerii la raspundere penala a inculpatului, deoarece singurul temei al raspunderii penale este savârsirea unei infractiuni, astfel încât instanta urmeaza sa faca aplicarea art 11 punct 2 lit a coroborat cu art 10 lit a cpp.
Sentinta
Penala nr.24/2009 a Judecatoriei Slobozia, sursa portal.just.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu