Infractiuni privind comertul electronic ,Legea nr. 365/2002, prezumtia de nevinovatie.

De la -
Inculpatii nu au recunoscut savârsirea infractiuni prevazute art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar prezenta lor la bancomatele mentionate si, ulterior, folosirea de catre acestia a cardurilor falsificate cu ajutorul dispozitivelor artizanale de copiere montate la respectivele ATM-uri nu reprezinta o dovada a detinerii echipamentelor de falsificare, aceasta fiind o simpla presupunere, inapta sa rastoarne prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza inculpatii. 


  Referitor la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat în recursul declarat de parchet, privind gresita achitare a inculpatilor pentru savârsirea infractiunii prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002, Înalta Curte retine urmatoarele:
    Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanta hotaraste prin sentinta, pronuntând dupa caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
    Art. 345 alin. (2) din acelasi cod precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
    Din economia acestor texte de lege rezulta, cu claritate, ca instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai în situatia în care probele strânse în cursul urmaririi penale si verificate în cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc în mod cert, printre altele, ca fapta a fost savârsita de inculpat.
    Astfel, hotarârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecatii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat în dosar, constituind un lant deductiv, fara discontinuitate.
    Potrivit dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 365/2002, fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
    În acord cu instantele de fond si apel, Înalta Curte constata ca prezumtia de nevinovatie a inculpatilor, în legatura cu aceasta infractiune, nu a fost rasturnata.
    Inculpatii nu au recunoscut savârsirea acestei infractiuni, iar prezenta lor la bancomatele mentionate si, ulterior, folosirea de catre acestia a cardurilor falsificate cu ajutorul dispozitivelor artizanale de copiere montate la respectivele ATM-uri nu reprezinta o dovada a detinerii echipamentelor de falsificare, aceasta fiind o simpla presupunere, inapta sa rastoarne prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza inculpatii. Nici la momentul flagrantului si nici cu ocazia perchezitiilor efectuate la locuintele inculpatilor, nu au fost gasite asupra lor echipamente, inclusiv hardware sau software, care sa serveasca la falsificarea instrumentelor de plata electronica.



Text extras din Decizia nr. 4147/2011 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa www.scj.ro.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »