Infractiuni privind comertul electronic,Legea nr. 365/2002, aderare la un grup infractionar, art. 2 din Legea nr. 39/2003, mentinere achitare.

 În speta, inculpatul G.R.F. nu s-a aflat într-un contact direct decât cu unul dintre membrii grupului, R.C.R., fara însa a executa actiuni sub directa coordonare a liderului grupului, ci practic, dupa procurarea datelor de pe cardurile obtinute în mod fraudulos în Australia, Ie-a utilizat singur pe teritoriul României, fara ca beneficiul sa fie pus la dispozitia grupului si fara ca activitatea desfasurata de catre inculpat sa se fi reflectat în activitatea celorlalti membri ai grupului. Ca atare, atâta vreme cât au fost doar doi participanti, activitatea infractionala a acestora si, în special a inculpatului G.R.F., nu se circumscrie sferei de aplicare a art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul nefiind format din trei sau mai multe persoane.

Examinând hotarârile recurata prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constata urmatoarele:

     În ceea ce priveste recursul parchetului care vizeaza gresita achitare pentru infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât din probatoriul administrat în cauza a rezultat participatia inculpatului sub forma aderarii la un grup infractional organizat, coordonat de M.N.C., Înalta Curte constata ca acesta este neîntemeiat, din materialul probator administrat în cauza nerezultând decât conlucrarea recurentului - inculpat cu faptuitorul R.C.R.

    Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul infractional organizat este definit ca fiind "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai în cadrul grupului."

    În speta, faptuitorul R.C.R. a fost trimis în judecata prin Rechizitoriul 23/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiesti si condamnat, printre altele, pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin Sentinta penala nr. 15 din 18 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Prahova, definitiva prin Decizia penala nr. 3354 din 3 octombrie 2011 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, retinându-se, în esenta, ca numitul M.N.C. a initiat si coordonat activitatea infractionala a unui grup infractional, constând în aceea ca începând cu anul 2008 a initiat si coordonat un grup infractional organizat profilat pe comiterea de infractiuni cu mijloace de plata electronica, la care au aderat, printre altii, M.I.T., D.I., G.G.T., K.B.A., R.C.R., T.G.I., S.C.R. iar în cadrul acestuia, din anul 2008, în baza unei rezolutii infractionale unice, membrii grupului au falsificat instrumente de plata electronica, au pus în circulatie instrumente de plata falsificate, au detinut echipamente electronice în vederea falsificarii de carduri.

    Examinând continutul rechizitoriului precum si a hotarârilor mentionate, a reiesit ca liderului acestui grup, M.N.C., nu i-a fost retinuta si cooptarea inculpatului G.R.F., singurele referiri la participatia acestuia fiind însa în raport de alti membrii ai grupului, respectiv M.I.T. si D.I., fapte cu care instanta nu a fost sesizata în prezenta cauza.

    În speta, inculpatul G.R.F. nu s-a aflat într-un contact direct decât cu unul dintre membrii grupului, R.C.R., fara însa a executa actiuni sub directa coordonare a liderului grupului, ci practic, dupa procurarea datelor de pe cardurile obtinute în mod fraudulos în Australia, Ie-a utilizat singur pe teritoriul României, fara ca beneficiul sa fie pus la dispozitia grupului si fara ca activitatea desfasurata de catre inculpat sa se fi reflectat în activitatea celorlalti membri ai grupului.

    În atare situatie, asa cum în mod corect au constatat atât instanta de fond cât si cea de apel, nu se poate retine ca actele materiale comise de inculpat ar fi fost un segment infractional al acestui grup infractional organizat ci, dimpotriva, ca activitatea infractionala derulata pe teritoriul Australiei a avut loc cu participatia singulara a unui membru al grupului, fara coordonarea, protectia ori beneficiul întregului grup infractional si nici a liderului acestuia, iar pe teritoriul României inculpatul a actionat pe cont propriu, cu atât mai mult cu cât abuzase de încrederea celuilalt participant si copiase în beneficiu propriu toate datele de identificare obtinute în mod fraudulos pe teritoriul Australiei.

    Ca atare, atâta vreme cât au fost doar doi participanti, activitatea infractionala a acestora si, în special a inculpatului G.R.F., nu se circumscrie sferei de aplicare a art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul nefiind format din trei sau mai multe persoane.

    Chiar daca inculpatul R.C.R. mai chemase în Australia, în acelasi scop, înca doua persoane (A.A. si N.V.), acestea nu au desfasurat activitati infractionale pe timpul sederii inculpatului G., astfel ca nu poate sustine cu temei ca acestea au aderat ori au sprijinit în vreun mod activitatea inculpatilor G.R.F. si R.C.R. si, în acest mod, s-ar putea vorbi de un grup format din mai multe persoane, în sensul art. 2 din lege.

    Cum nu a fost dovedita participatia mai multor persoane, în afara celor doi inculpati, nu se poate vorbi nici despre existenta unui grup în ipoteza prev. de art. 8 din aceeasi lege, astfel ca si critica subsidiara a parchetului este neîntemeiata.

Text extras din Decizia nr. 4056/2011, a Sectiei Penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.