Înselaciunea ,art. 215 C. pen.,solutionarea corecta a laturii civile impune stabilirea prejudiciului, defalcat pentru fiecare infractiune dedusa judecatii.

De la -
 Având în vedere ca la stabilirea prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, au fost incluse cheltuieli care nu au legatura cu prejudiciul produs prin infractiune, Înalta Curte apreciaza ca în cauza este necesara efectuarea unei expertize contabile care sa concluzioneze cu privire la sumele reprezentând impozitele si taxele datorate bugetului de stat.  În vederea solutionarii corecte a laturii civile, se impune stabilirea prejudiciului, defalcat pentru fiecare infractiune dedusa judecatii, aceasta fiind posibil doar pe cale unei expertize contabile.


Examinând hotarârea atacata în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte constata ca recursul inculpatului este fondat.
    Cu ocazia rejudecarii apelurilor declarate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Timis si partea civila D.G.F.P. Timis împotriva sentintei penale nr. 336/A din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timis, instanta de apel, procedând la solutionarea laturii civile a cauzei, a retinut ca suma de bani la care este îndreptatita partea civila este aceea de 9.524.831.187 lei, suma care reiese din expertiza contabila efectuata în cauza si în care sunt cuprinse majorarile aferente sumei datorate.
    A apreciat instanta de apel, ca interventia prescriptiei raspunderii penale pentru infractiunile mentionate în considerentele hotarârii, nu are incidenta în ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei si obligatia inculpatului de a achita integral prejudiciul cauzat prin activitatea sa ilicita.
    S-a mai aratat ca prin încheierea nr. 159/S/2001 a Tribunalului Timis s-a dispus închiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului SC I.I. SRL si antrenarea raspunderii organelor de conducere, urmare a prejudiciului creat mai multor creditori. În dosarul având ca obiect falimentul societatii, A.F.P. Timisoara s-a înscris în tabloul creditorilor cu suma de 99.489 RON.
    Având în vedere însa, procesul-verbal de constatare al organelor de control si expertiza contabila efectuata în cauza, suma ce reprezinta despagubiri civile depaseste cu mult valoare creantei mentionata în tabloul creditorilor, respectiv suma de 9.524.831.187 lei.
    Examinând raportul de expertiza contabila efectuat de organul de urmarire penala, avut în vedere de instanta de apel la stabilirea prejudiciului cauzat de inculpat, Înalta Curte constata ca în continutul cuantumului sumei de 9.524.831.187 lei intra si alte sume decât cele reprezentând obligatiile fiscale privind T.V.A. si impozit pe profit, precum impozitul pe salarii, pe dividende si amenzi, fara a se face distinctie între acestea si impozitele si taxele datorate bugetului de stat.
    Având în vedere ca la stabilirea prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, au fost incluse cheltuieli care nu au legatura cu prejudiciul produs prin infractiune, Înalta Curte apreciaza ca în cauza este necesara efectuarea unei expertize contabile care sa concluzioneze cu privire la sumele reprezentând impozitele si taxele datorate bugetului de stat.
    În vederea solutionarii corecte a laturii civile, se impune stabilirea prejudiciului, defalcat pentru fiecare infractiune dedusa judecatii, aceasta fiind posibil doar pe cale unei expertize contabile.
    Totodata, se va avea în vedere ca în cuprinsul raportul de expertiza contabila se face mentiunea ca declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului SC I.I. SRL Timisoara a avut loc prin sentinta civila nr. 1314/P din 24 februarie 2000 a Tribunalului Timis, în realitate fiind vorba sentinta civila nr. 1314/PI din 20 septembrie 1999.
    Fata de cele mentionate, Înalta Curte constata ca recursul declarat de inculpat este fondat în ce priveste solutionarea laturii civile, sub aspectul stabilirii prejudiciului cauzat pentru fiecare infractiune dedusa judecatii, urmând a se face distinctie între sumele datorate bugetului de stat si celelalte sume reprezentând prejudiciu.
    Cu ocazia rejudecarii, urmeaza ca instanta de apel sa aiba în vedere si celelalte motive de nelegalitate si netemeinicie ale sentintei.
    Ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul L.N.l., se va casa decizia atacata si se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Timisoara.
    Onorariul partial al aparatorului desemnat din oficiu se va plati din fondul Ministerului Justitiei.



Text extras din Decizia nr. 4107/2011 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa www.scj.ro.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »