Obligativitatea citarii la adresa indicata la termenul cand au avut loc dezbaterile, art.177 alin.2. C.pr.pen, art.6 din CEDO, incidenta art. 385/9 alin. (1) pct. 21 C. proc. Pen.

De la -
În cauza, judecarea apelului inculpatei T.M. a avut loc în lipsa sa si fara citarea sa legala, în conformitate cu prevederile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. Pen. La termenul din data de 20 aprilie 2010, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpata apelanta T.M., prin aparator a adresat instantei o cerere solicitând suspendarea procesului penal, în temeiul dispozitiilor art. 303 alin. (1) C. proc. pen., indicând totodata un alt loc pentru a fi citata: Austria, L., Graz.Instanta de apel a nesocotit dispozitiile legale enuntate, de vreme ce, anterior dezbaterilor, inculpata indicase un alt loc pentru a fi citata la termenul fixat pentru judecata apelului, însa nu a fost citata la adresa indicata.  Curtea europeana a statuat ca, desi nementionata în mod expres la alin. (1) din art. 6 din Conventie, posibilitatea pentru acuzat de a lua parte la sedinta decurge din obiectul si scopul întregului articol. De altfel, lit. c), lit. d) si lit. e) din alin. (3) recunosc oricarui acuzat dreptul de a se apara el însusi, de a adresa întrebari sau de a solicita audierea martorilor si de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere, ceea ce nu se poate imagina în absenta sa (cauzele Colozza c. Italiei din 12 februarie 1985, Sejdovic c. Italiei).

 Pentru incidenta cazului de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. se cer a fi întrunite urmatoarele conditii: partea sa fi fost lipsa la sedinta de dezbateri a cauzei, în prima instanta sau în apel, caci pentru partea lipsa la un termen anterior avea obligatia sa invoce nulitatea la termenul urmator de judecata; partea lipsa sa nu fi fost legal citata fie deloc, fie printr-un mod de încalcare a procedurii legale de citare; cazul de casare sa fie invocat în instanta de recurs de partea lipsa nelegal citata.
    În conformitate cu prevederile art. 177 alin. (1), (2) si (3) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza. Daca printr-o declaratie data în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
    În caz de schimbare a adresei aratata în declaratia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a încunostintat organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita, sau daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.
    În cauza, judecarea apelului inculpatei T.M. a avut loc în lipsa sa si fara citarea sa legala, în conformitate cu prevederile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
    Astfel, la termenul din data de 20 aprilie 2010, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpata apelanta T.M., prin aparator a adresat instantei o cerere solicitând suspendarea procesului penal, în temeiul dispozitiilor art. 303 alin. (1) C. proc. pen., indicând totodata un alt loc pentru a fi citata: Austria, L., Graz.
    Desi la termenele anterioare, se dispusese de fiecare data citarea inculpatei la adresele cunoscute în Holod, judetul Bihor, Oradea, str. T., judetul Bihor, Austria, Graz, B., la termenul din data de 20 aprilie 2010, cu toate ca indicase un alt loc pentru a fi citata - Austria, L., Graz - instanta de apel a procedat la judecarea cauzei cu nesocotirea dispozitiilor art. 177 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 375 alin. (2) C. proc. pen., potrivit carora, judecarea apelului se face cu citarea partilor.
    S-a apreciat de instanta de apel ca procedura de citare a inculpatei T.M. a fost legal îndeplinita, motivând ca inculpatei îi incumba obligatia de a încunostinta instanta despre schimbarea adresei de domiciliu.
    Într-adevar, dispozitiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen. impun ca în caz de schimbare a adresei aratata în declaratia învinuitului sau inculpatului, acesta sa fie citat la noua sa adresa, numai daca a încunostintat instanta de judecata de schimbarea intervenita.
    Instanta de apel a nesocotit dispozitiile legale enuntate, de vreme ce, anterior dezbaterilor, inculpata indicase un alt loc pentru a fi citata la termenul fixat pentru judecata apelului, însa nu a fost citata la adresa indicata.
    Curtea europeana a statuat ca, desi nementionata în mod expres la alin. (1) din art. 6 din Conventie, posibilitatea pentru acuzat de a lua parte la sedinta decurge din obiectul si scopul întregului articol. De altfel, lit. c), lit. d) si lit. e) din alin. (3) recunosc oricarui acuzat dreptul de a se apara el însusi, de a adresa întrebari sau de a solicita audierea martorilor si de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere, ceea ce nu se poate imagina în absenta sa (cauzele Colozza c. Italiei din 12 februarie 1985, Sejdovic c. Italiei).
    În acest context, Curtea europeana a aratat ca informarea unei persoane asupra desfasurarii cercetarilor efectuate împotriva sa constituie un act juridic de o astfel de importanta încât trebuie sa îndeplineasca conditii de forma si de fond specifice de natura sa garanteze exercitarea efectiva a drepturilor acuzatului (Cauza T c. Italiei din 12 octombrie 1992). O cunoastere vaga si neoficiala nu ar putea fi, asadar suficienta.
    De aceea, solutionarea cauzei dedusa judecatii, în apel, fara ca procedura de citare a inculpatei sa fie realizata în conformitate cu dispozitiile legale, atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, în conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmând ca o data cu rejudecarea apelului, sa fie analizate si celelalte critici formulate în recurs de inculpata T.M.
    Pentru aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casatie si Justitie va admite recursul declarat de inculpata T.M. împotriva deciziei penale nr. 26/A/2010 din 27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Oradea, sectia penala si pentru cauze cu minori. Va casa decizia penala atacata si va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare numai a apelului declarat de inculpata T.M., la Curtea de Apel Oradea.
    În temeiul dispozitiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

 Text extras din Decizia nr. 4053/2011 ,Sectia Penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »