Conflict de competenta, art. 9 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001.

De la -
Obiectul litigiului îl constituie actiunea în pretentii întemeiata pe raspunderea civila pentru pagubele produse tertilor prin accidente de autovehicule. Dispozitiile art. 9 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 stabilesc ca un asigurator care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi actionat în justitie în alt stat membru, în cazul actiunilor intentate de catre detinatorul politei de asigurare, asigurat sau un beneficiar, în fata instantelor de la locul unde este domiciliat reclamantul. În speta, având în vedere ca reclamanta SC G. SRL Jibou, în calitate de beneficiar al politei de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, are sediul în orasul J., Parc Industrial Jibou nr. ., Înalta Curte, urmeaza sa stabileasca competenta de solutionare a prezentei cauze în favoarea Judecatoriei Jibou, jud. Cluj.
   
   Asupra conflictului negativ de competenta de fata;
    Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
    Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Jibou, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecata pe pârâtii O.V. AG si SC A.I.B.A.R. SRL si intervenientul Z.G., solicitând instantei de judecata ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor la plata sumei de 77439,39 RON (echivalentul a 18.755 euro), reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanta si la plata dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecata.
    Prin sentinta civila nr. 798 din 10 noiembrie 2011 a Judecatoriei Jibou, a fost declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, retinându-se incidenta prevederilorart. 5, 7 si 9 C. proc. civ.
    Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti.
    Prin sentinta civila nr. 4393 din 24 mai 2012, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a respins exceptia necompetentei instantelor din România de solutionare a cauzei, ca neîntemeiata. A admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Jibou. A constatat ivit conflictul negativ de competenta. A înaintat dosarul catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
    Pentru a pronunta astfel, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a retinut cu privire la exceptia necompetentei instantelor din România de solutionare a cauzei ca este neîntemeiata, instanta apreciind ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001, întrucât reclamanta are calitatea de beneficiar al politei de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Totodata, instanta a constatat ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii de Justitie Europene, precum si din prevederile Legiinr. 157/2005.
    În ceea ce priveste exceptia necompetentei teritoriale, instanta a apreciat ca, fata de dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 coroborate cu art. 12 C. proc. civ., instanta competenta sa solutioneze prezenta cauza este instanta de la sediul reclamantei persoana pagubita, respectiv Judecatoria Jibou, jud. Cluj.
    Înalta Curte, constatând existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina, în temeiul dispozitiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunta regulatorul de competenta, stabilind în favoarea Judecatoriei Jibou competenta de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:
    Obiectul litigiului îl constituie actiunea în pretentii întemeiata pe raspunderea civila pentru pagubele produse tertilor prin accidente de autovehicule formulata de reclamanta SC G. SRL împotriva pârâtilor O.V. AG si SC A.I.B.A.R. SRL si intervenientul Z.G., în temeiul dispozitiilor art. 112 C. proc. civ. coroborate cu art. 998 C. civ., art. 42 si 45 din Legea nr. 136/1995, art. 9 alin. (1) lit. b) si art. 11 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 4 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 864/2007.
    În stabilirea competentei teritoriale de solutionare a prezentului litigiu, prezinta relevanta normele dreptului comunitar, având în vedere ca acestea au caracter prioritar în raport cu cele nationale, în virtutea principiului suprematiei dreptului comunitar, astfel cum rezulta din art. 11 alin. (1) si 2, art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii de Justitie Europene, precum si din prevederile Legii nr. 157/2005.
    Astfel, dispozitiile art. 9 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 stabilesc ca un asigurator care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi actionat în justitie în alt stat membru, în cazul actiunilor intentate de catre detinatorul politei de asigurare, asigurat sau un beneficiar, în fata instantelor de la locul unde este domiciliat reclamantul. Totodata, dispozitiile art. 11 alin. (1) din acelasi act normativ stabilesc ca în cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul poate, de asemenea, daca legea instantei permite acest lucru, sa fie actionat în fata instantei la care persoana vatamata a introdus actiunea împotriva asiguratului, iar la alin. (2) se statueaza ca dispozitiile art. 8, 9 si 10 se aplica în cazul actiunii directe introduse de persoana vatamata împotriva asiguratorului, în situatia în care sunt permise asemenea actiuni directe.
    În speta, având în vedere ca reclamanta SC G. SRL Jibou, în calitate de beneficiar al politei de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, are sediul în orasul J., Parc Industrial Jibou nr. AA sediu administrativ, jud. Salaj, în raport de prevederile art. 9 lit. b) din Regulamentul CE nr. 44/2001 coroborate cu art. 12 C. proc. civ., Înalta Curte, urmeaza sa stabileasca competenta de solutionare a prezentei cauze în favoarea Judecatoriei Jibou, jud. Cluj.

Decizie nr. 4156/2012 a Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »