Constatarea calității de lucrator/colaborator al securitatii (O.U.G. nr. 24/2008)

       Activitatea pe care paratul a desfasurat-o se încadrează in noțiunea de colaborator al securitii art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece acesta a furnizat informatii privind persoanele aflate în atentia Securitatii cu privire la comportamentul si conceptiile acestora, viata de familie, legaturi între persoane, dorinta de a pleca în strainatate, comentarii si manifestari necorespunzatoare legate de aspecte ale activitatii organelor de partid si de stat. Informațiile furnizate de parat despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la viața privata, libertate de exprimare precum si la libera circulație consacrat de dispozitiile art. 12 parag. 1 si 2 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cât si dreptul la viata privata prevazut de art. 17 parag. 1 din acelasi pact.

    
    Asupra recursului de fata;
    Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
    Prin sentinta nr. 2670 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a admis actiunea formulata de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, în contradictoriu cu pârâtul M.V., si a constatat calitatea de colaborator al Securitatii în ceea ce îl priveste pe pârât.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a apreciat ca activitatea pe care pârâtul a desfasurat-o se circumscrie definitiei date de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 notiunii de colaborator al Securitatii, retinând, în esenta, urmatoarele:
    Pârâtul a furnizat informatii privind persoanele aflate în atentia Securitatii cu privire la comportamentul si conceptiile acestora, viata de familie, legaturi între persoane, dorinta de a pleca în strainatate iar legea sanctioneaza denuntarea unor asemenea activitati si atitudini, considerate de regimul totalitar comunist potrivnice acestuia.
    Informatiile despre diferitele persoane au vizat îngradirea dreptului la viata privata, libertatea de exprimare si libera circulatie, drepturi si libertati prevazute în Pactul International privind Drepturile Civile si Politice (art. 1917 si 12) si art. 28 din Constitutia României de la acea data.
    Împotriva acestei sentinte, considerând-o netemeinica si nelegala, a declarat recurs pârâtul.
    În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a sustinut în esenta ca sentinta atacata a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 129 alin. (4) si (5) C. proc. civ. întrucât nu s-a dispus din oficiu probe si nu a administrat toate probele necesare solutionarii juste a cauzei.
    Totodata recurentul a invocat si dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sustinând ca în mod gresit instanta de fond a apreciat ca fiind îndeplinite conditiile legale prevazute de dispozitiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calitatii de lucrator al Securitatii, retinând fara a fi dovedita îngradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Recurentul a invocat si motivele de recurs prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 10 si pct. 11 C. proc. civ. sustinând ca instanta nu i-a admis cererea privind audierea în cauza în calitate d martor a ofiterului de securitate însa aceasta cerere i-a fost respinsa iar hotarârea atacata se bazeaza pe o apreciere eronata a probelor administrate fiind pronuntata cu încalcarea principiului neretroactivitatii legii penale.
    Analizând sentinta atacata în raport de criticile formulate, de dispozitiile legale incidente în cauza, cât si în temeiul dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul formulat în cauza, este nefondat si urmeaza a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
    Principalele critici ale recurentului vizeaza gresita interpretare si aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sustinerile recurentului fiind însa nefondate.
    Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securitatii „persoana care a furnizat informatii sub orice forma prin care se denuntau activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat îngradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului”.
    Acest text de lege mai sus mentionat se interpreteaza foarte clar în sensul ca denunturile respective vizau îngradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
    Din probatoriul administrat în cauza a rezultat ca recurentul-pârât a fost recrutat în anul 1986, sub numele conspirativ „M.”, în vederea asigurarii supravegherii informative a unor elemente pretabile a acte de dezordine publica cu intentii de evaziune, furnizând informatii privind persoanele aflate în atentia Securitatii, pentru intentii de evaziune, relatii cu cetateni straini sau români stabiliti în strainatate precum si aspecte legate de viata privata a acestora, comentarii si manifestari necorespunzatoare legate de aspecte ale activitatii organelor de partid si de stat, rezulta ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul legal anterior mentionat pentru a se retine calitatea de colaborator al fostei Securitati a recurentului-pârât astfel cum în mod corect a retinut si instanta de fond.
    Sustinerile recurentului privitoare la constatarea eronata a faptului ca prin informatiile furnizate ar fi fost denuntate activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi primite, întrucât intentia de a parasi teritoriul României în epoca respectiva era considerata o atitudine ostila regimului totalitar comunist.
    Nu pot fi retinute nici sustinerile recurentului potrivit carora informatiile furnizate nu au vizat îngradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, întrucât astfel cum a retinut corect si instanta de fond, informatiile furnizate de acesta despre diferite persoane vizau îngradirea dreptului la viata privata, libertate de exprimare precum si la libera circulatie consacrat de dispozitiile art. 12 parag. 1 si 2 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cât si dreptul la viata privata prevazut de art. 17 parag. 1 din acelasi pact.
    În ceea ce priveste criticile recurentului invocate în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 10 si pct. 11 C. proc. civ., instanta de control judiciar nu le va examina, constatând ca aceste prevederi au fost abrogate prin dispozitiile O.U.G. nr. 38/2000, iar pe de alta parte, sentinta atacata a fost examinata sub toate aspectele, în temeiul dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ..
    Astfel fiind, retinând ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, Înalta Curte în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozitiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificata si completata, va respinge recursul formulat ca nefondat.
    

Text extras din Decizie nr. 3422/2011  a Sectiei de Contencios Admin. a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.