Obligatia de a face,debransare, stabilirea cu certitudine, a debitului consumatorului, art. 1073-1079, art.1169 C. civ., art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 325/2006.

Sustinerea reclamantei privind stabilirea debitului ce revine pârâtei, ca urmare a recunoasterii unei parti din debitul total facuta de reprezentantii scarii 1, si nu pe baza unor documente, care sa fie analizate atât de expert cât si de instante nu are nicio valoare si nu poate constitui o confirmare a valorii debitului pârâtei. Aceasta recunoastere nu poate fi opozabila pârâtei Asociatiei de Proprietari distincta (scara 2) rezulta ca nu se poate determina o datorie certa, lichida si exigibila în sarcina pârâtei, care sa faca aplicabila operatiunea de debransare solicitata de reclamanta.  Pe de alta parte consilierul juridic al reclamantei a declarat ca nu formuleaza obiectiuni cu privire la raportul de expertiza, ceea ce denota achiesarea partii la concluziile raportului de expertiza, care a concluzionat ca reclamanta nu a dovedit existenta debitului pârâtei, invocat prin actiune. 

Pe fondul cauzei Înalta Curte constata ca reclamanta R.A.D.E.T. a învestit instanta cu o cerere având ca obiect „de a permite accesul nostru pentru efectuarea lucrarilor de debransare de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, pe motiv de neplata a contravalorii facturilor de energie termica”, de catre pârâta Asociatia de Locatari, bloc X1, din Bucuresti, sector 2.

    Reclamanta si-a întemeiat actiunea de dispozitiile art. 1073-1079 C. civ., coroborate cu prevederile art. 36 alin. (3) lit. a) si d) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice si a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termica, precum si art. 4 din Contractul de furnizare a energiei termice din 5 ianuarie 1999 sustinând în actiune ca „la data de 28 septembrie 2009 Asociatia de Locatari, bloc X1 din Bucuresti, sector 2 figureaza în evidentele financiar contabile ale R.A.D.E.T. Bucuresti cu o creanta în valoare de 38.559,96 RON, creanta ce reprezinta neplata contravalorii facturilor de energie termica si majorari de întârziere”.

    Referitor la suma de 38.559,96 RON se impun doua precizari si anume, este evident ca reclamanta face o confuzie între notiunile de „debit” si „credit”, întrucât afirma ca suma reprezinta „neplata contravalorii facturilor” deci pârâta înregistreaza un debit în evidentele contabile ale reclamantei si în al doilea rând, nu precizeaza perioada si modul de calcul al debitului si penalitatilor.

    Potrivit principiului de drept ad actori incumbit probatio, înscris în art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca si în consecinta reclamanta avea obligatia sa probeze sustinerile sale privind debitul înregistrat de pârâta, pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr. 325/2006, Legea serviciului public de alimentare cu energie termica, art. 38 alin. (1) lit. c) care stipuleaza ca utilizatorul de energie termica are obligatia sa permita furnizorului debransarea instalatiilor, în caz de neplata a facturilor.

    În speta, cu ocazia solutionarii în fond a cauzei, s-a efectuat o expertiza contabila prin care s-a stabilit ca pârâtei îi revine o parte din datoria pe care o are Asociatia de Locatari bloc X1 (scara 1 si scara 2) fata de R.A.D.E.T., însa cuantumul acestei datorii nu este stabilit printr-un protocol, proces-verbal legalizat, încheiat între Asociatia initiala si noile asociatii prin care sa se defalce si sa se recunoasca datoriile comune.

    R.A.D.E.T. nu defalca datoria totala pe baza consumurilor efective ale fiecarei scari, desi aceasta defalcare este posibila deoarece fiecare scara este contorizata, ci ca diferenta între datoria totala si cea recunoscuta si însusita de reprezentantii scarii 1 si aceasta fara ca reprezentantii scarii 2 (pârâta) sa participe la conciliere împreuna cu reprezentantii scarii 1.

    Astfel fiind, având în vedere ca pârâta a depus la dosar dovezi privind achitarea unor consumuri de energie termica, coroborat cu constatarea expertului în sensul ca reclamanta nu a defalcat în mod legal pretinsele debite, ci a facut o defalcare doar pe baza recunoasterii unei parti (scara 1), care nu poate fi opozabila pârâtei Asociatie de Proprietari distincta (scara 2) rezulta ca nu se poate determina o datorie certa, lichida si exigibila în sarcina pârâtei, care sa faca aplicabila operatiunea de debransare solicitata de reclamanta.

    În consecinta, sustinerea reclamantei privind stabilirea debitului ce revine pârâtei, ca urmare a recunoasterii unei parti din debitul total facuta de reprezentantii scarii 1, si nu pe baza unor documente, care sa fie analizate atât de expert cât si de instante nu are nicio valoare si nu poate constitui o confirmare a valorii debitului pârâtei.

    Referitor la modalitatea de stabilire a debitului de catre expert, trebuie precizat faptul ca desi Tribunalul, la data de 4 octombrie 2011 a acordat termen pentru a se lua cunostinta de raportul de expertiza, la termenul urmator din data de 1 noiembrie 2011, când s-a solutionat cauza în fond, consilierul juridic al reclamantei a declarat ca nu formuleaza obiectiuni cu privire la raportul de expertiza, ceea ce denota achiesarea partii la concluziile raportului de expertiza, care a concluzionat ca reclamanta nu a dovedit existenta debitului pârâtei, invocat prin actiune. Astfel fiind, în mod legal atât Tribunalul cât si Curtea de Apel au hotarât ca actiunea reclamantei este nefondata, coroborând concluziile raportului de expertiza cu înscrisurile depuse de parti.

    Motivele de recurs privind reaua-credinta a pârâtei concretizata în refuzul de a încheia cu reclamanta un nou contract de furnizare a energiei termice si recunoasterea unei parti din cuantumul debitului de catre reprezentantii scarii 1, în raport de care, nelegal, dupa cum s-a argumentat mai sus reclamanta a stabilit debitul pârâtei sunt irelevante în ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor legale precitate referitoare la debransare, care se poate dispune numai dupa stabilirea, cu certitudine, a debitului consumatorului.

Text extras din Decizia nr. 2022/2013 a Secţiei Comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro