Expropriere, metode de evaluare a despagubiri , O.G. nr. 2/2000, art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994.

 Curtea de Apel  Constanta a constat ca cererea de efectuare a unei noi expertize formulata la 2 iulie 2012, a fost respinsa, întrucât analiza tranzactiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de catre orice parte interesata, a unor tranzactii certe având caracteristici comparabile, tranzactiile sa se fi produs într-o epoca cât mai apropiata exproprierii sale.

    Referitor la exceptia nulitatii raportului de expertiza respinsa de tribunal la termenul din 12 septembrie 2011, Curtea a apreciat ca aceasta critica este nefondata întrucât numirea expertilor s-a facut cu respectarea prevederilor art. 202 C. proc. civ. În ceea ce priveste folosirea a numai doua metode de evaluare, respectiv cea a „comparatiei directe” si „rentei funciare”, Curtea a apreciat ca fiind suficiente în determinarea valorii terenului expropria

Înalta Curte constata ca recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit reglementarii cuprinse în O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice pot fi efectuate numai prin intermediul birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice si contabile care functioneaza în cadrul tribunalelor. In ceea ce priveste critica referitoare la metodele folosite de expertii evaluatori, aceasta este nefondata, întrucât la stabilirea cuantumului despagubirii s-au avut în vedere toate criteriile si metodele de evaluare conform cu standardele internationale si cerintele art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/199

    Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

    La data de 21 ianuarie 2011, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecata pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor - C.N.A.D.N.R. si Ministerul Finantelor Publice pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând despagubirea reala pentru bunul expropriat.

    În motivarea actiunii sale, reclamanta a aratat ca este titulara dreptului de proprietate asupra suprafetei de 25.696 m.p., teren dobândit prin cumparare, iar pârâtul a propus pentru expropriere suprafata mentionata, reprezentând parcela cu numar cadastral, terenul fiind necesar în vederea executarii autostrazii Bucuresti-Constanta.

    Prin sentinta civila nr. 4637 din 17 septembrie 2011, Tribunalul Constanta, a admis actiunea si a obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 127.750 RON cu titlu de despagubiri si suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.

    Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca întinderea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului expropriat nu a facut obiect de contestatie, ci doar valoarea despagubirilor acordate; or, legea prevede ca valoarea despagubirii acordate pentru expropriere se compune din valoarea reala a imobilului, care este valoarea cu care se vând, în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea teritoriala respectiva, precum si din prejudiciul cauzat proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de acesta.

    A mai constatat prima instanta ca raportul de expertiza efectuat în cauza a stabilit, prin raportare la standardele internationale, ca valoarea de piata a suprafetei de teren din parcela în litigiu, este de 127.750 RON pentru suprafata de 25.696 m.p.

    În ceea ce priveste prejudiciul încercat de reclamanta prin daunele produse ca urmare a exproprierii, a retinut ca reclamanta nu a învestit instanta cu o cerere în acest sens si nici nu a facut vreo dovada în acest sens.

    Împotriva acestei hotarâri au declarat apel reclamanta si pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R..

    Apelanta SC S. SRL a criticat sentinta ca nelegala si netemeinica întrucât valoarea despagubirilor acordate este cu mult mai mica fata de dispozitiile art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea, în cuantumul despagubirii intrând valoarea de piata, respectiv valoarea de circulatie sau pretul cu care se vând în mod obisnuit imobilele de acelasi fel si daunele aduse proprietarului.

    În acest sens, ar fi trebuit sa se cumuleze cele doua valori rezultate din raportul de evaluare respectiv suma de 127.750 RON reprezentând valoarea de circulatie si nu despagubirea plus suma de 35.080 RON reprezentând daune.

    Apelantul-pârât Statul Român a sustinut ca în mod gresit prima instanta a respins exceptia nulitatii raportului de expertiza, invocat fata de art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2000 si fata de împrejurarea ca, un raport pertinent în solutionarea prezentei cauze ar fi trebuit întocmit de catre o comisie formata din experti agricoli.

    A mai aratat ca expertii desemnati nu au avut în vedere la calcularea cuantumului valorii terenului, tranzactiile efectiv încheiate la nivelul localitatii Ciocârlia.

    Curtea de Apel Constanta, sectia I civila, prin decizia nr. 98/C din 2 iulie 2012, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea si de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R..

    Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele considerente:

    Prin actiunea înregistrata la 21 ianuarie 2011, reclamanta-apelanta a solicitat stabilirea unor despagubiri „care sa corespunda valorii reale a imobilului”.

    În tot cuprinsul motivarii cererii introductive, reclamanta nu a facut vorbire despre prejudiciul cauzat proprietarului, altfel decât prin lipsirea de proprietate.

    Curtea a apreciat ca prejudiciul cauzat proprietarului este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunata”, pierderi din subventii, compensatii, putându-se încadra în aceasta categorie orice pierdere cauzata în mod direct de expropriere.

    A mai retinut instanta de apel ca reclamanta nu a solicitat despagubiri pentru un alt tip de prejudiciu decât pentru lipsirea de proprietate si în aceste conditii în mod corect prima instanta a acordat reclamantei doar contravaloarea bunului expropriat.

    Referitor la apelul pârâtului, Curtea a constatat ca expertiza valorificata de prima instanta a stabilit o valoare justa a bunului expropriat, raportat la amplasamentul terenului în litigiu, situat la o distanta de 5 km. sud-vest de comuna C., la destinatia terenului la momentul evaluarii, respectiv octombrie 2010 si nu în ultimul rând, în raport de criteriul - oferta la momentul expertizarii în faza administrativa.

    Or, cererea de efectuare a unei noi expertize formulata la 2 iulie 2012, a fost respinsa, întrucât analiza tranzactiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de catre orice parte interesata, a unor tranzactii certe având caracteristici comparabile, tranzactiile sa se fi produs într-o epoca cât mai apropiata exproprierii sale.

    Referitor la exceptia nulitatii raportului de expertiza respinsa de tribunal la termenul din 12 septembrie 2011, Curtea a apreciat ca aceasta critica este nefondata întrucât numirea expertilor s-a facut cu respectarea prevederilor art. 202 C. proc. civ..

    Referitor la modalitatea concreta de stabilire a valorii în functie de metoda rentei funciare prin raportare la cultura de rapita si nu cea de grâu, Curtea a retinut ca, în chiar raportul de evaluare facut de pârât în etapa administrativa premergatoare s-a recunoscut ca pe teren era cultivata rapita, astfel încât în mod corect expertii au retinut aceasta situatie.

    În ceea ce priveste folosirea a numai doua metode de evaluare, respectiv cea a „comparatiei directe” si „rentei funciare”, Curtea a apreciat ca fiind suficiente în determinarea valorii terenului expropriat.

    Împotriva acestei din urma hotarâri a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R., invocând motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea caruia a sustinut urmatoarele critici de nelegalitate:

    În mod gresit, atât prima instanta cât si instanta de apel au respins exceptia nulitatii raportului de expertiza, fata de art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, si fata de împrejurarea ca un raport pertinent ar fi trebuit realizat de o comisie de experti agricoli.

    O alta critica se refera la metodele folosite de expertii evaluatori, respectiv la cea a „comparatiei relative” si a „capitalizarii rentei funciare” sens în care raportul de expertiza trebuia întocmit de experti agricoli, membri A.N.E.V.A.R..

    A mai sustinut recurenta ca instanta de apel nu a tinut cont de diferenta dintre valorile obtinute prin cele doua lucrari de specialitate, respectiv 1,20 euro/m.p. (raportul de expertiza), si 0,90 euro/m.p. (raportul de evaluare) ce ar conduce la concluzia ca raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale.

    Fata de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei.

    Examinând decizia atacata prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

    Potrivit reglementarii cuprinse în O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice pot fi efectuate numai prin intermediul birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice si contabile care functioneaza în cadrul tribunalelor.

    Expertii se numesc de instanta, prin încheiere, la recomandarea biroului local de expertize, dintre persoanele aflate pe tabelul nominal cuprinzând experti tehnici judiciari cu datele de identificare, întocmit pe specialitati si judete si care se publica anual în M. Of..

    În raport cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, instanta a desemnat câte un expert evaluator pentru fiecare parte si unul de instanta.

    Rezulta, asadar, ca numirea expertilor a fost facuta cu respectarea dispozitiilor legale iar expertiza ordonata a fost efectuata conform obiectivelor stabilite de instanta, astfel încât critica privitoare la nulitatea raportului de expertiza este nefondata.

    Cu privire la stabilirea cuantumului despagubirii prima instanta a dispus acordarea doar a valorii de circulatie rezultata pentru parcela în suprafata de 25.696 m.p., nu si pentru prejudiciul cauzat reclamantei.

    De altfel, acest capat de cerere a facut obiectul apelului formulat de reclamanta, apel respins prin decizia atacata.

    Si în ceea ce priveste critica referitoare la metodele folosite de expertii evaluatori, aceasta este nefondata, întrucât la stabilirea cuantumului despagubirii s-au avut în vedere toate criteriile si metodele de evaluare conform cu standardele internationale si cerintele art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Text extras din Decizia nr. 2650/2013 a  Secţiei Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.