Infractiuni de evaziune fiscala, prejudiciul cauzat bugetului de stat de 146.718,62 RON, suspendare conditionata a pedepsei de 1,5 ani închisoare, Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005, art.81 C.pen.

  Functiile de constrângere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia îi este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, în sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate. În speta, fata de modul concret de savârsire a faptelor si de datele ce caracterizeaza favorabil persoana inculpatului - care tin de lipsa antecedentelor penale, recunoasterea faptelor, situatia familiala -, se apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ar fi suficienta pentru a se realiza reeducarea acestuia si prevenirea comiterii de noi infractiuni.

    Astfel fiind, Înalta Curte apreciaza ca pedeapsa rezultanta de 1 an si 5 luni închisoare, în conditiile aplicarii dispozitiilor art. 81 C. pen., este apta sa raspunda scopului preventiv si de reeducare al pedepsei, consfintit prin dispozitiile art. 52 C. pen., cât si principiului proportionalitatii între gravitatea concreta a faptelor si datele personale ale inculpatului, pe de o parte si sanctiunea aplicata, pe de alta parte.

Procedând la analiza sentintei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate si analizate din oficiu, în limitele prevazute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanta de apel si-a însusit starea de fapt retinuta de prima instanta, precum si rationamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmarire penala si judecata si din care a rezultat vinovatia inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunilor de evaziune fiscala si fals în înscrisuri sub semnatura privata, de altfel, starea de fapt nefiind contestata de catre procuror si nici de catre inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispozitiilor art. 320¹ C. proc. pen.

    S-a constatat ca la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere gravitatea faptelor, circumstantele savârsirii acestora, prejudiciul mare produs în suma de 146.718,62 RON, forma continuata a infractiunii de evaziune fiscala, numarul mare de infractiuni savârsite în concurs, dar si aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoasterea faptelor, motiv pentru care s-a apreciat ca nu se justifica reducerea cuantumului pedepselor întrucât acestea au fost orientate sub minimul special prevazut de lege, ca urmare a aplicarii prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

    În legatura cu solicitarea inculpatului privind aplicarea dispozitiilor art. 81 C. pen., instanta de apel a constatat ca prima instanta a efectuat o corecta individualizare a executarii pedepsei, având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, 146.718,62 RON, faptul ca inculpatul a premeditat savârsirea faptelor înca de la preluarea SC M.G. SRL cu scopul de a desfasura activitati comerciale cu cereale „la negru" si a frauda bugetul de stat, forma continuata a infractiunii de evaziune fiscala.

    În ceea ce priveste aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoasterea faptelor, situatia familiala, s-a retinut ca acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, nefiind suficiente pentru a aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei, în cauza nefiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 81 C. pen., deoarece scopul pedepsei nu poate fi atins fara executarea acesteia.

    Astfel, s-a apreciat ca mentinerea cuantumului pedepsei si a modalitatii de executare, stabilite de catre prima instanta, este justificata, raportat la dispozitiile art. 72 si 52 C. pen.

    În ceea ce priveste critica procurorului privind omisiunea primei instante de a dispune înregistrarea în Oficiul Registrului Comertului a hotarârii definitive de condamnare, s-a constatat ca aceasta este fondata.

    În acest sens, s-a retinut ca, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificata, „Instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita oficiului registrului comertului, în termen de 15 zile de la data când au ramas irevocabile, copii legalizate de pe hotarârile irevocabile ce se refera la acte, fapte si mentiuni a caror înregistrare în registrul comertului o dispun, conform legii. În aceste încheieri si hotarâri instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea înregistrarilor în registrul comertului".

    De asemenea, s-a retinut ca, potrivit art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificata, în registrul comertului se vor înregistra mentiuni referitoare la hotarârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate.

    Din interpretarea acestor dispozitii legale, a rezultat faptul ca prima instanta, condamnându-l pe inculpat pentru infractiunile de evaziune fiscala si fals, avea obligatia de a comunica oficiului registrului comertului hotarârea de condamnare.

    Împotriva deciziei anterior mentionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.I.P., solicitând, prin intermediul aparatorului desemnat din oficiu, admiterea caii de atac promovate, casarea hotarârilor si, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei si aplicarea dispozitiilor art. 86¹ C. pen.

    Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar si din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca acesta este fondat, pentru considerentele care urmeaza.

    Situatia de fapt retinuta de instanta de fond, cât si de instanta de prim control judiciar este în deplina concordanta cu probele administrate în cauza, din care rezulta, fara dubiu, ca inculpatul a savârsit infractiunile retinute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fata primei instante, solicitând sa beneficieze de dispozitiile art. 320¹ C. proc. pen.

    Sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate, criticile formulate de catre recurentul inculpat sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind ca în speta nu s-a facut o corecta individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sanctiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalitatilor acesteia, în cauza fiind astfel incident cazul de casare prevazut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

    Înalta Curte retine ca, în speta, în procesul individualizarii pedepsei, pornind de la criteriile generale prevazute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infractiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzator circumstantelor reale ale savârsirii infractiunilor, precum si circumstantelor personale ale acestuia.

    De altfel, ca sa-si poata îndeplini functiile care îi sunt atribuite în vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atât gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care îl prezinta, în mod real persoana infractorului, cât si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta pedepsei.

    Functiile de constrângere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia îi este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, în sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate.

    În ceea ce priveste însa modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte retine ca suspendarea conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciara a acesteia, poate fi acordata de catre instanta daca se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executare în regim privativ de libertate, ori în speta, fata de modul concret de savârsire a faptelor si de datele ce caracterizeaza favorabil persoana inculpatului - care tin de lipsa antecedentelor penale, recunoasterea faptelor, situatia familiala -, se apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ar fi suficienta pentru a se realiza reeducarea acestuia si prevenirea comiterii de noi infractiuni.

    Astfel fiind, Înalta Curte apreciaza ca pedeapsa rezultanta de 1 an si 5 luni închisoare, în conditiile aplicarii dispozitiilor art. 81 C. pen., este apta sa raspunda scopului preventiv si de reeducare al pedepsei, consfintit prin dispozitiile art. 52 C. pen., cât si principiului proportionalitatii între gravitatea concreta a faptelor si datele personale ale inculpatului, pe de o parte si sanctiunea aplicata, pe de alta parte.

Text extras din Decizia nr. 1125/2013 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.