Revendicare imobiliara, lipsa de interes a constatarii nevalabilitatii titlului stattului, Legea 10/2001.

De la -
    Cu privire la lipsa interesului  acest recurs va fi admis, în considerarea faptului ca actiunea în revendicare întemeiata pe dispozitiile dreptului comun a fost respinsa, iar procedura legii speciale, Legea nr. 10/2001, nu a fost initiata în termenul legal de catre reclamanta, ceea ce a atras pierderea dreptului de a obtine masuri reparatorii în temeiul acesteia, asa încât, într-adevar, nu se mai impunea verificarea modului de preluare a imobilului de catre stat întrucât nu se mai poate obtine nici un folos practic din constatarea acestei preluari.

Analizând recursul declarat de pârâtul statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Brasov, Înalta Curte îl apreciaza ca fiind fondat, sub urmatoarele aspecte:
    Recurentul invoca, pe de o parte, ca imobilul a fost preluat cu titlu valabil iar, pe de alta parte, ca instanta nu putea analiza nevalabilitatea titlului statului cu privire la un imobil care intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, lege care a epuizat toate posibilitatile de revendicare a imobilului.
    Cu privire la lipsa interesului pentru stabilirea modului de preluare a imobilului de catre stat s-a motivat anterior, astfel încât acest recurs va fi admis, în considerarea faptului ca actiunea în revendicare întemeiata pe dispozitiile dreptului comun a fost respinsa, iar procedura legii speciale, Legea nr. 10/2001, nu a fost initiata în termenul legal de catre reclamanta, ceea ce a atras pierderea dreptului de a obtine masuri reparatorii în temeiul acesteia, asa încât, într-adevar, nu se mai impunea verificarea modului de preluare a imobilului de catre stat întrucât nu se mai poate obtine nici un folos practic din constatarea acestei preluari.
    Insa sunt nefondate exceptiile reiterate de recurent, deoarece calitatea procesuala pasiva în cauza a acestuia, cât si a Ministerului Finantelor Publice este data de petitele privind obligarea statului român, reprezentat legal de Ministerului Finantelor Publice, conform art. 25 alin. (1) si (2) al Decretului nr. 31/1954, la plata despagubirilor banesti, cât si de cel de rectificare a cartii funciare, unde nu unitatea administrativ teritoriala este mentionata ca proprietar, nici proprietarul actual, B.G., ci statul român.
    În consecinta, în raportul juridic dedus judecatii pe aceste capete de cerere, obligat este statul român, reprezentat legal de Ministerul Finantelor Publice (care, la rândul sau, a dat mandat de reprezentare D.G.F.P. Brasov).
    Pentru argumentele prezentate, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta K.R., va admite exceptia lipsei de interes în formularea capatului de cerere privind constatarea nevalabilitatii titlului statului, invocata din oficiu si recursul declarat de pârâtul statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Brasov. Va modifica în parte decizia recurata, în sensul ca va admite apelul formulat de pârâtul statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Brasov împotriva sentintei nr. 153/S din 28 mai 2012 a Tribunalului Brasov, sectia I civila, va schimba în parte sentinta apelata, astfel: va respinge, ca lipsit de interes, capatul de cerere privind constatarea nevalabilitatii titlului statului, urmând a mentine celelalte dispozitii ale deciziei si sentintei.


Text extras din Decizia nr. 2715/2013  a Secţiei Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa www.scj.ro.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »