Tentativa de omor, trei ani inchisoare cu suspendare sub supraveghere, punerea in primejdie a vietii mai multor persoane, savarsirea faptei cu premeditare, art.86/1 C.pen, art.175 C.pen.

Folosirea unei arme de foc, cu atât mai mult cu cât evenimentul faptic s-a derulat în incinta unei benzinarii, poate reprezenta un  mijloc  ce pune în pericol viata mai multor persoane.  Însa, caracterul mijlocului care pune în pericol viata mai multor persoane nu se analizeaza din punct de vedere tehnic-absolut, ci personal-concret.     Ori, în concret, în functie de cele derulate, explicitate mai sus, este cert ca arma a fost folosita de catre inculpat exclusiv cu intentia de a agresa partea vatamata, zona în care s-a tras focul de arma a vizat capul partii vatamate E.A.M., fiind exercitata de aproape.

    În ceea ce priveste agravanta premeditarii, practicienii dreptului penal au nevoie de elemente concrete pentru a putea decide daca exista sau nu aceasta circumstanta subiectiva, iar actul preparator trebuie sa fie un element concret, usor de identificat. Este însa de refuzat retinerea premeditarii în contextul în care nu exista acte materiale concrete si efective de pregatire, în afara celor ce tin de derularea logica si naturala a unei trageri cu o arma de catre o persoana aflata sub influenta alcoolului si surescitata.

La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate au fost avute în vedere  datele personale ale inculpatului, referitoare la conduita buna pe care a avut-o în familie si societate, anterior savârsirii faptelor, caracterizarile pozitive de la locul de munca si lipsa antecedentelor penale.

    Datele referitoare la profilul psihologic al inculpatului sunt de natura sa conduca instanta la ideea ca cele întâmplate sunt un accident în viata inculpatului si nu îi caracterizeaza comportamentul, context în care aprecierea ca sunt mari sansele sale de încadrare într-o viata corecta justifica într-adevar aplicarea unor pedepse blânde, cu suspendarea executarii.

Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 454 din 23 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului Z.A.I. de schimbare a încadrării juridice data faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

    În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.A.I. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

    În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 174-175 lit. i) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

    În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

    În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a aplicat inculpatului doua pedepse a câte 2 luni închisoare.

    În temeiul dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 7 luni închisoare.

    În temeiul dispoziţiilor art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an închisoare.

    În baza art. 33 lit. a) C. pen.-art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului Z.A.I. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

    În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului sub supraveghere pe o durata de 7 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 86² C. pen. …… Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

    În seara de 5 septembrie 2008, în jurul orei 21:48, inculpatul Z.A.I. (la acea data şofer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), aflat sub influenta băuturilor alcoolice (0,70 mg/l în aerul expirat), fiind înarmat cu o puşca de vânătoare, pe care o încărcase cu un cartuş de calibre 12 (destinat vânatului mare), s-a deplasat în încinta benzinăriei M. sector 6, Bucureşti (aflata la o mica distanta de blocul unde inculpatul locuieşte) unde a adresat ameninţări părţilor vătămate E.A.M. şi S.S. (prin folosirea acestei arme, pe care a îndreptat-o în direcţia celor doua părţi vătămate, lipind-o chiar pe gatul pârtii vătămate E.A.M.), împrejurare în care l-a şi lovit pe partea vătămată cu capul ţevii puştii în spate, cauzându-i o leziune la nivelul omoplatului drept.

    Apoi, în momentul în care a sesizat ca partea vătămata E.A.M. a încercat să fugă inculpatul Z.A.I. a tras un foc cu aceasta armă în direcţia capului acesteia, un element de muniţie rezultat în urma tragerii (bura cartuşului) lovind lobul urechii drepte a pârtii vătămate, proiectilul, care a trecut la foarte mică distanţă de capul părţii vătămate, a lovit un perete exterior al clădirii benzinăriei, continuându-şi apoi traiectoria, străpungând un perete interior şi oprindu-se apoi într-un element metalic dintr-un al doilea perete interior.

    Imediat după executarea acestui foc, inculpatul Z.A.I. l-a lovit pe partea vătămata S.S. cu patul puştii în cap, în regiunea frontală.

    După săvârşirea infracţiunilor, inculpatul a scos din armă şi a aruncat tubul cartuşului (singurul element de muniţie în baza căruia se putea proba ca proiectilul a fost tras cu arma inculpatului, în condiţiile în care ţevile armei sunt lise şi nu lasă urme care pot fi exploatate traseologic pe proiectil, ci doar pe tub).

    De la faţa locului cele doua părţi vătămate au fost transportate cu ambulanta la Spitalul Universitar de Urgenta B., unde li s-au acordat îngrijiri medicale.

    Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat ca partea vătămata E.A.M. a prezentata leziuni traumatice superficiale la nivelul pavilionului auricular drept care s-au putut produce, cel mai probabil prin lovire cu corp dur, posibil prin lovire razantă a lobului urechii de către fragment de bura al unui cartuş.

    S-a mai stabilit faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice superficiale toracic posterior care pot fi consecinţa unei loviri cu capătul (gura) ţevii unei arme de foc.

    Aceste leziuni traumatice au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal al Institutului Naţional de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat faptul că partea vătămată S.S. a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

    În drept, faptele inculpatului Z.A.I. au fost încadrate în dispoziţiile art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 alin. (1) C. pen., art. 136 din Legea nr. 295/2004 şi art. 321 alin. (2) C. pen.

    Individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al acestora poate fi atins chiar şi fără executarea acestora, motiv pentru care s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Privitor la recursul procurorului, o prima agravanta solicitata vizeaza comiterea omorului prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane.

    Fara putinta de tagada ca, folosirea unei arme de foc, cu atât mai mult cu cât evenimentul faptic s-a derulat în incinta unei benzinarii, poate reprezenta un astfel de mijloc.

    Însa, caracterul mijlocului care pune în pericol viata mai multor persoane nu se analizeaza din punct de vedere tehnic-absolut, ci personal-concret.

    Ori, în concret, în functie de cele derulate, explicitate mai sus, este cert ca arma a fost folosita de catre inculpat exclusiv cu intentia de a agresa partea vatamata, zona în care s-a tras focul de arma a vizat capul partii vatamate E.A.M., fiind exercitata de aproape.

    Locul unde a avut loc incidentul descris mai sus se plaseaza înspre exteriorul benzinariei, asa cum rezulta din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinariei, imagini care nu surprind comiterea infractiunilor, ci doar pe inculpat îndreptându-se catre locul savârsirii acestora si, ulterior, de la locul comiterii infractiunilor catre autoturismul sau de serviciu, iar singurul foc tras a avut o destinatie unica, bine precizata.

    De altfel, argumentatia retinerii acestei agravante contrazice într-o oarecare masura sustinerile scrise în sprijinul consemnarii premeditarii, din recursul procurorului, „cu toate ca arma este proiectata pentru un glont cu alice, inculpatul alege sa o încarce cu unul pentru „vânat mare". Alegerea este motivata de faptul ca inculpatul fiind posesor de permis arma cunoaste trasaturile ambelor, respectiv ca un glont cu alice împrastie în aer un numar foarte mare de proiectile si astfel din cauza dispersarii este posibil ca într-un loc public, sa rezulte victime colaterale. Pe de alta parte realizarea unui foc de arma într-o benzinarie cu un cartus cu alice presupunea si asumarea riscului producerii unei explozii în cazul în care majoritatea proiectilelor aruncate ar fi atins una din pompe, aspect de care inculpatul era perfect constient.

    Aceste aspecte negative ale unui glont cu alice au fost eliminate prin folosirea unui proiectil utilizat la vânatul unor ursi".

    În ceea ce priveste agravanta premeditarii, practicienii dreptului penal au nevoie de elemente concrete pentru a putea decide daca exista sau nu aceasta circumstanta subiectiva, iar actul preparator trebuie sa fie un element concret, usor de identificat.

    Ori în motivele de recurs procurorul însiruie o serie de supozitii si atitudini apreciate în mod subiectiv, ca raspunsul grupului la atitudinea provocatoare a inculpatului a fost unul calm; ca nevoia depunerii unei plângeri la sectia de politie i-a creat inculpatului experienta unui sentiment de frustrare extrema; ca din cauza caracterului numeros al grupului inculpatul a renuntat pentru un prim moment la razbunare, luând astfel decizia de a comite ulterior un omor; ca imediat ce a ajuns în apartament, fara ezitare a scos arma din husa si a pregatit-o pentru tragere; ca în fapt nimeni nu-l putea împiedica sa revina de câte ori voia în incinta benzinariei pentru a verifica integritatea autoturismului sau daca vroia; ca sotia l-a rugat sa se întoarca acasa; ca ar fi asteptat instalarea totala a noptii; ca nu a alertat în prealabil membrii grupului; sau, ca dupa eveniment inculpatul ar fi parut relaxat.

    Este însa de refuzat retinerea premeditarii în contextul în care nu exista acte materiale concrete si efective de pregatire, în afara celor ce tin de derularea logica si naturala a unei trageri cu o arma de catre o persoana aflata sub influenta alcoolului si surescitata. Afirmam acesta în contextul cunoasterii si explicitarii tuturor detaliilor spetei, fara a ne concentra neaparat doar pe existenta unui eventual act de pregatire.

    În ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor aplicate, instanta de recurs retine ca s-a dat eficienta cuvenita tuturor criteriilor generale prevazute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurarile în care au fost comise si limitele de pedeapsa prevazute de textele incriminatoare.

    De asemenea, au fost avute în vedere la individualizarea judiciara a pedepselor aplicate si datele personale ale inculpatului, referitoare la conduita buna pe care a avut-o în familie si societate, anterior savârsirii faptelor, caracterizarile pozitive de la locul de munca si lipsa antecedentelor penale.

    Datele referitoare la profilul psihologic al inculpatului sunt de natura sa conduca instanta la ideea ca cele întâmplate sunt un accident în viata inculpatului si nu îi caracterizeaza comportamentul, context în care aprecierea ca sunt mari sansele sale de încadrare într-o viata corecta justifica într-adevar aplicarea unor pedepse blânde, cu suspendarea executarii acestora.

    Asadar, având în vedere toate aceste elemente mentionate si în considerarea conduitei anterioare, a vârstei, a pregatirii, a experientei de viata, în mod judicios a apreciat instanta de fond, iar ulterior instanta de apel a întarit afirmatia, ca inculpatul are aptitudinea sa se îndrepte fara executarea pedepselor aplicate.

    De asemenea durata termenului de încercare stabilit de prima instanta este echilibrat aleasa.

    Având în vedere cele ce preced, se apreciaza ca nu este nicio justificare nici pentru înlaturarea circumstantelor atenuante, majorarea pedepselor si schimbarea modalitatii de executare a acestora asa cum a solicitat parchetul dar nici pentru reducerea acestora, în functie de recursul inculpatului.

    În consecinta, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.

 Extras din Decizia  nr.360/2013 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.