Propunere de arestare preventiva a inculpatului, pericol public,cauzele Hass c.Poloniei, Tarau c.României, 148 lit. f) C. proc. pen.

    În practica recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarau c.României, din februarie 2009) s-a statuat ca instantele nationale trebuie sa ia în calcul posibilitatea adoptarii unei masuri alternative dintre cele prevazute în dreptul intern. Detentia unei persoane este acceptata de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei, 7 noiembrie 2006). Pentru a se sustine ca este vorba de un pericol public care sa justifice luarea masurii arestarii, nu este suficient doar sa se afirme acest lucru, ci mai trebuie sa demonstreze ca o întreaga colectivitate este pusa în primejdie daca infractorul este liber, este necesar ca la dosar sa existe date concrete din care sa rezulte fara echivoc pericolul pentru ordinea publica, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situatie inadmisibila în luarea unei hotarâri în privinta libertatii persoanei.     Se constata ca nu exista probe care sa demonstreze ca odata lasati în libertate inculpatii ar periclita în vreun mod desfasurarea urmaririi penale. Elementele ce caracterizeaza persoana fiecarui inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduita a acestora în familie si societate sustin concluzia ca nu se impune privarea de libertate a inculpatilor L.C. si L.I., masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara luata de instanta de fond fiind apreciata de Înalta Curte ca fiind o masura adecvata în cauza, cu atât mai mult cu cât buna desfasurare a urmaririi penale va fi asigurata prin respectarea obligatiilor impuse de instanta si prevazute de art. 145¹ raportat la art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

    Analizând legalitatea si temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt si de drept, retine Înalta Curte ca recursul declarat de Parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmeaza:

    Examinându-se actele si lucrarile dosarului se constata ca în motivarea referatului cu propunere de arestare s-au retinut urmatoarele:

    Cu referire la inculpatul L.I.:

    - în calitate de primar al comunei G., judetul Iasi, a dispus cu încalcarea dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 72/2002, arendarea cu titlu gratuit a suprafetei totale de 461,75 ha pasune aflata în patrimoniul comunei catre SC A.G. SRL Iasi (reprezentata în operatiune de numitul B.R.) - modalitate în care, pe de o parte, bugetul Consiliului Local G., Iasi a fost prejudiciat cu contravaloarea taxelor de pasunat pe care Consiliul Local nu le-a mai încasat în anul 2009 prin arendarea cu titlu gratuit a suprafetei de pasune catre societatea în cauza, iar pe de alta parte, SC A.G. SRL Iasi a obtinut un avantaj patrimonial rezultat din exploatarea cu titlu gratuit a pasunii în cauza;

    - în realizarea scopului urmarit în fapt prin încheierea contractului de arenda si folosind documente false (respectiv: adeverinta din 2009) eliberata de numitul P.M. în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." si care atesta în fals faptul ca SC A.G. SRL lasi are în exploatare un numar de 302 bovine si 464 ovine, contractul de prestari servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, judetul Iasi - administrate de numitul B.R.) ce atesta nereal efectuarea de lucrari de întretinere a pasunii în cauza si în care este mentionat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") SC A.G. SRL Iasi, a obtinut ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafata pentru campania din anul 2009 în valoare totala de 91.641,07 RON - suma ce urma (conform întelegerii initiale) sa fie împartita între el si ceilalti învinuiti, lui revenindu-i suma de 29.500 RON si parte din ultima transa de 18.367,53 RON blocata de organele de ancheta în conturile societatii;

    - a sprijinit - încheind contractul de arendare din 15 martie 2010 si punându-i la dispozitie documente justificative întocmite în fals-n.n. demersuri facute de catre învinuitul L.C. ce a solicitat si obtinut în baza deciziilor din 14 decembrie 2010 si, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafata (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 si 2011, în valoare totala de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociatiei A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala lasi a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) si 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).

    Cu referire la inculpatul L.C.:

    - împreuna cu numitii A.R., A.I.R., B.G., B.N., B.V., C.V., G.M. si D.R. - toti consilieri în cadrul Consiliului Local G., judetul Iasi, a aprobat în sedinta din data de 27 martie 2009 cererea

    de arendare a pasunii comunale formulata de SC A.G. SRL Iasi, în conditiile în care:

    (a) societatea nu detinea animale si nu desfasura activitati cu profil zootehnic sau vegetal fiind înfiintata în scopul exclusiv de arendare a pasunii comunale si de obtinere a subventiei respective;

    (b) asociatii/administratorii firmei la momentul votului erau persoane aflate în relatii de rudenie sau afinitate cu unul din consilierii locali ce au votat în favoarea arendarii, respectiv: B.R. - asociat si administrator al firmei era/este fratele consilierului B.G., A.V. - asociat al firmei era/este socrul (afin de gradul I) al consilierului A.I.R., B.G. - asociat al firmei era/este nora (afin de gradul I) consilierului B.V., C.L. - asociat al firmei era/este sotia consilierului C.V. iar L.C.M. - asociat al firmei era/este fiul sau;

    - a sprijinit, implicându-si fiul (L.C.M.) în înfiintarea/administrarea SC A.G. SRL Iasi, redactând, întocmind documentele necesare si însotindu-l pe învinuitul B.R. la Centrul Regional Iasi al A.P.I.A. - pentru depunerea cererii si documentatiei justificative, demersurile facute de acesta în numele societatii pentru a obtine în baza unor documente false (respectiv, adeverinta din 2009 eliberata de numitul P.M. în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." si care atesta în fals faptul ca SC A.G. SRL lasi are în exploatare un numar de 302 bovine si 464 ovine, contractul de prestari servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, judetul - administrate de numitul B.R.) ce atesta nereal efectuarea de lucrari de întretinere a pasunii în cauza si în care este mentionat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafata pentru campania din anul 2009 în valoare totala de 91.641,07 RON - suma ce urma (conform întelegerii initiale) sa fie împartita între el si ceilalti învinuiti, lui revenindu-i suma de 10.000 RON si parte din ultima transa de 18.367,53 RON blocata de organele de ancheta în conturile societatii;

    - în calitate de consilier în cadrul Consiliului Local G., judetul Iasi a participat la deliberarea si adoptarea hotarârii de consiliul local din 11 martie 2010 prin care s-a aprobat arendarea pasunii comunale Asociatiei A.C.B.O.C.G. în conditiile în care definea la momentul votului calitatea de membru fondator si îndeplinea functia de presedinte al Consiliului Director si, respectiv, de presedinte al asociatiei având interes direct în arendarea pasunii si obtinerea de catre aceasta a subventiei pe suprafata anuale acordate de A.P.I.A., semnând ulterior, în calitate de presedinte al asociatiei, contractul de arendare numarul suprafata de 409,54 ha pasune comunala aflata la acel moment în domeniul public al comunei.

    - în baza contractului de arendare din 15 martie 2010 dar folosind documente/declaratii false (pe care le-a întocmit personal sau care i-au fost puse la dispozitie de numitii L.I. - primarul comunei G., B.I. - viceprimar si P.D. - inspector în cadrul Primariei G., învinuitul L.C. a solicitat si obtinut prin deciziilor numerele din 14 decembrie 2010 si, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafata (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 si 2011, în valoare totala de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociatiei A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala lasi a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) si 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).

    S-a apreciat de reprezentatul Parchetului ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 136, art. 137, art. 143, art. 148 lit. d) si f) si art. 149¹ C. proc. pen., aratând ca inculpatii dupa declansarea cercetarilor (15 aprilie 2010) si începerea urmaririi penale în prezenta cauza (31 mai 2010) au savârsit noi infractiuni (faptele descrise la punctul c) - unele dintre acestea având limitele de pedeapsa (de la 10 la 20 de ani închisoare) mai mari decât cele savârsite initial.

    Pe de alta parte, s-a aratat ca pedeapsa prevazuta de lege pentru unele dintre infractiunile ce le-au fost retinute în sarcina este închisoarea mai mare de 4 ani lasarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publica rezultat atât din perseverenta infractionala cât si de impactul pe care devoalarea faptelor savârsite de acestia le-au avut la nivelul comunitatii comunale din care fac parte: si-au însusit si folosit în interes personal mare parte din sumele acordate de A.P.I.A. cu titlu de subventie pentru pasunea comunala de care ar fi trebuit sa beneficieze indirect întreaga comunitate - aspecte ce impun, pentru a asigura încrederea în actul de justitie si prevenirea savârsirii faptelor de acest gen, necesitatea unei interventiei prompte din partea organelor judiciare manifestata prin luarea celor mai severe dintre masurile procesuale preventive - arestarea inculpatilor.

    I. Critica referitoare la nemotivarea cazului de luare a masurii arestarii preventive prevazut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de catre judecatorul fondului, nu este întemeiata.

    Încheierea atacata cuprinde motivele pe care se sprijina instanta de fond a realizat o analiza a situatiei de fapt si a îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 143 C. proc. pen., a motivat în drept solutia pronuntata si a raspuns tuturor criticilor formulate de aparare, ca atare apreciaza Înalta Curte ca nu poate fi primita critica referitoare la nemotivarea încheierii.

    II. Critica referitoare la gresita apreciere a instantei de fond ca în cauza nu este incident cazul de luare a masurii arestarii preventive prevazut de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., este de asemenea neîntemeiata.

    Potrivit art. 149¹ C. proc. pen., masura arestarii preventive se dispune atunci când se considera ca arestarea este în interesul urmaririi penale si numai daca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 C. proc. pen. si daca exista vreunul din cazurile prevazute de art. 148 C. proc. pen.

    Dispozitiile art. 143 C. proc. pen. prevad posibilitatea luarii masurii arestarii preventive numai daca exista probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei fapte, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a savârsit o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savârsit fapta.

    Analiza unei propuneri de arestare preventiva implica aprecierea acesteia prin prisma existentei a cel putin uneia dintre cele doua posibilitati prevazute alternativ de legiuitor, având în vedere ca urgenta masurii nu permite întotdeauna strângerea de probe care au un caracter mai complex, ci doar de indicii temeinice.

    Notiunea de „indicii temeinice" este definita în art. 68¹ C. proc. pen. si presupune ca din datele existente în cauza sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta.

    Practic, aceasta prima conditie esentiala pentru luarea masurii arestarii preventive presupune doua cerinte, si anume: în primul rând, sa existe date care sa justifice presupunerea rezonabila ca persoana pentru care se pune problema luarii masurii preventive a comis o fapta, în al doilea rând, faptele banuit a fi comise sa fie prevazute de legea penala; cu alte cuvinte, respectiva fapta sa fie susceptibila de a fi încadrata în vreuna dintre normele de incriminare ale dreptului penal român.

    În considerarea acestor dispozitii prevazute de dreptul intern dar si a reglementarilor internationale mentionate în art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale care conditioneaza legalitatea masurii arestarii preventive de existenta motivelor verosimile, se apreciaza ca datele si informatiile oferite de probatoriul administrat pâna în prezent în cauza, contureaza împrejurarea ca asupra inculpatilor planeaza acuzatia implicarii în comiterea unor activitati ilicite ce atrag incidenta legii penale speciale.

    Subliniind functionalitatea masurilor preventive, legea (art. 136 alin. (1) C. proc. pen.) arata ca acestea se iau pentru a se asigura buna desfasurarea procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.

    Înalta Curte apreciaza, cum de altfel în mod corect a retinut si instanta de fond ca sunt realizate conditiile prevazute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul ca în cauza exista indicii temeinice care genereaza banuiala legitima ca inculpatii L.C. si L.I. ar fi savârsit fapte de natura penala.

    Cu privire la existenta conditiilor impuse de dispozitiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constata ca nu este operant acest caz de arestare preventiva, nefiind întrunite cumulativ cele doua cerinte prevazute de text, respectiv conditia pericolului concret pentru ordinea publica reprezentat de lasarea în libertate a celor doi inculpati.

    Legea procesual penala nu defineste notiunea de pericol concret pentru ordinea publica, astfel încât aceasta trebuie analizata prin prisma naturii infractiunilor comise, gravitatea acestora, calitatea persoanei precum si consecintele asupra ordinii de drept.

    În practica recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarau c.României, din februarie 2009) s-a statuat ca instantele nationale trebuie sa ia în calcul posibilitatea adoptarii unei masuri alternative dintre cele prevazute în dreptul intern si art. 5 parag. 3 din Conventie ce impune autoritatilor sa aiba în vedere astfel de masuri si sa le aplice ori de câte ori situatia se preteaza si acuzatul furnizeaza garantii ca va participa la proces.

    Detentia unei persoane este acceptata de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei, 7 noiembrie 2006).

    Pentru a se sustine ca este vorba de un pericol public care sa justifice luarea masurii arestarii, nu este suficient doar sa se afirme acest lucru, ci mai trebuie sa demonstreze ca o întreaga colectivitate este pusa în primejdie daca infractorul este liber, este necesar ca la dosar sa existe date concrete din care sa rezulte fara echivoc pericolul pentru ordinea publica, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situatie inadmisibila în luarea unei hotarâri în privinta libertatii persoanei.

    Se constata ca nu exista probe care sa demonstreze ca odata lasati în libertate inculpatii ar periclita în vreun mod desfasurarea urmaririi penale. Elementele ce caracterizeaza persoana fiecarui inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduita a acestora în familie si societate sustin concluzia ca nu se impune privarea de libertate a inculpatilor L.C. si L.I., masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara luata de instanta de fond fiind apreciata de Înalta Curte ca fiind o masura adecvata în cauza, cu atât mai mult cu cât buna desfasurare a urmaririi penale va fi asigurata prin respectarea obligatiilor impuse de instanta si prevazute de art. 145¹ raportat la art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen.

    Obligatiile pe care trebuie sa le respecte cei doi inculpati sunt garantii puternice care asigura prezentarea lor în fata organelor de urmarire penala si instantelor de judecata asa cum prevad dispozitiile art. 5 parag. 1 lit. c) teza a II-a din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

    Aprecierile procurorului de caz din referatul cu propunere de arestare preventiva conform carora, sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 143 cu referire la art. 68¹ C. proc. pen., dar si cele prevazute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia europeana a drepturilor omului, în sensul existentei acelor motive verosimile de a banui ca inculpatii au comis mai multe fapte penale, sunt pertinente.

    Chiar daca pedeapsa prevazuta de lege pentru unele dintre infractiunile ce se presupune ca le-ar fi comis inculpatii este închisoarea mai mare de 4 ani, sustinerea ca lasarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica rezultat atât din perseverenta infractionala cât si de impactul pe care devoalarea faptelor savârsite de acestia le-au avut la nivelul comunitatii comunale din care fac aparte (aprecieri generale), nu este întemeiata.

    Fata de toate argumentele prezentate, retine Înalta Curte ca recursul declarat de Parchet nu este fondat, astfel încât în baza dispozitiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmeaza sa-l respinga ca atare.

    

Text extras din Decizia nr. 1179/2012 a Secţiei  Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro