Competenta alternativa, somatie de plata, domiciliul paratului, art.5 C.pr.civ. art. 10 pct. 1 si art. 12 C. proc. civ.

De la -


      Înalta Curte, constata existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina.  Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somatii de plata, raportul juridic dintre parti având la baza contractul de împrumut din data de 1 septembrie 2008 încheiat între creditorul D.I. si debitorul I.G.     Cum domiciliul pârâtului, la data introducerii actiunii este în Bucuresti, strada S.B., sector 1, asa cum a confirmat si Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, competenta privind solutionarea litigiului apartine Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, instanta în raza careia pârâtul îsi are domiciliul, fiind aplicabila regula de drept comun în materia competentei teritoriale instituita de prevederile art. 5 C. proc. civ.
  
Asupra conflictului negativ de competenta de fata;
    Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
    Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sinaia, creditorul D.I. în contradictoriu cu debitorul I.G. a solicitat, în temeiul prevederilor O.G. nr. 5/2001, emiterea unei somatii de plata pentru suma de 12.000 dolari S.U.A. si 41.600 RON, reprezentând împrumut acordat si nerestituit.
    Prin sentinta civila nr. 1108 din 28 septembrie 2011, Judecatoria Sinaia a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, instanta apreciind ca sunt aplicabile prevederile art. 5 C. proc. civ.
    Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
    Prin sentinta civila nr. 9306 din 22 mai 2012, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, invocata din oficiu de instanta si în consecinta, a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sinaia. A constatat existenta unui conflict negativ de competenta si a înaintat cauza Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru solutionarea conflictului.
    Pentru a pronunta astfel, Judecatoria sectorului 1 a retinut ca în cauza este vorba de o competenta alternativa fiind aplicabile dispozitiile art. 10 pct. 1 si art. 12 C. proc. civ., lasata de legiuitor la îndemâna reclamantului-creditor.
    Înalta Curte, constatând existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina, în temeiul dispozitiilor art. 22 (3) C. proc. civ., va pronunta regulatorul de competenta, stabilind în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti competenta de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:
    Pentru emiterea regulatorului de competenta este esential de precizat ca în discutie este competenta teritoriala, ce este reglementata de norme ce au caracter dispozitiv.
    Astfel, dispozitiile art. 5 C. proc. civ. stabilesc ca cererea de chemare în judecata se face la instanta domiciliului pârâtului.
    Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somatii de plata, raportul juridic dintre parti având la baza contractul de împrumut din data de 1 septembrie 2008 încheiat între creditorul D.I. si debitorul I.G.
    Cum domiciliul pârâtului, la data introducerii actiunii este în Bucuresti, strada S.B., sector 1, asa cum a confirmat si Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, competenta privind solutionarea litigiului apartine Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, instanta în raza careia pârâtul îsi are domiciliul, fiind aplicabila regula de drept comun în materia competentei teritoriale instituita de prevederile art. 5 C. proc. civ.
    În consecinta, fata de considerentele anterior expuse, vazând si dispozitiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmeaza a stabili competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.

Text extras din Decizia nr. 4158/2012  a Secţiei  Comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,sursa scj.ro.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »