Sechestru asigurator, contradictie intre partea expozitiva si dispozitiv, casare art. 385/9 pct. 9 teza a II-a.

       Înalta Curte apreciaza ca exista o contradictie evidenta între partea expozitiva a hotarârii si solutia din dispozitiv, în sensul ca din motivarea hotarârii ar rezulta ca respectiva plângere fiind de competenta instantei civile, ar trebui solutionata de aceasta, urmând sa fie trimisa instantei competente, iar dispozitivul, practic, în loc sa contina o asemenea solutie de trimitere a cauzei catre instanta civila, cuprinde o solutie diferita, respectiv, contestatia este respinsa ca si cum s-ar fi analizat conditiile de legalitate si temeinicie ale acesteia.

   Asupra recursului penal de fata;

    În baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

    Prin Sentinta penala nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curtii de Apel Brasov a fost respinsa contestatia împotriva masurii asiguratorii mentinuta prin Sentinta penala nr. 2/1998 a Curtii de Apel Brasov formulata de petenta SC A.C. SRL Ploiesti.

    A obligat petenta sa plateasca statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

    Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin contestatia formulata, petitionara SC A.C. SRL Ploiesti a solicitat ridicarea masurii sechestrului asigurator dispus de I.G.P. - Serviciul Cercetari Penale si mentinut prin Sentinta penala nr. 2 din 18 decembrie 1998 a Curtii de Apel Brasov.

    În considerentele cererii, s-a aratat ca la data de 18 octombrie 1999 petenta a cumpafrat imobilul situat în Ploiesti, compus din teren în suprafata de 280 mp si locuinta situata pe acest teren, compusa din parter, constructie din caramida formata din 2 camere, 2 birouri si secretariat, baie, 2 holuri, 2 magazii si beci, suprafata construita de 132,06 mp si etaj, constructie din lemn, acoperita cu tabla, compusa din 2 camere, balcon, bucatarie si baie, suprafata construita de 63,68 mp.

    Contestatoarea a aratat ca la data cumpararii, respectiv 18 octombrie 1999, nu cunostea ca asupra acestui imobil exista instituit un sechestru asigurator si ca aceasta masura nu mai subzista, deoarece, de la data condamnarii vânzatorului si pâna în prezent nimeni nu a venit sa revendice imobilul, astfel ca termenul general de prescriptie s-a împlinit si ca este de notorietate ca toate partile civile au fost despagubite.

    Instanta de fond a apreciat ca plângerea este gresit îndreptata, solutionarea acestuia fiind de competenta instantei civile, motiv pentru care a respins-o.

    Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs petitionara SC A.C. SRL Ploiesti, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea rezolvarii fondului cauzei, învederând ca din eroare s-a consemnat de catre instanta de fond, ca temei legal disp. art. 170 C. proc. pen. si nu disp. art. 168 alin. (3) C. proc. pen., considerând ca fiind competenta în solutionarea cauzei, instanta penala.

    Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, constata a fi incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 teza a II-a C. proc. pen. (motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotarârii).

    Cazul de casare înscris în art. 385⁹ pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., presupune ipoteza în care motivarea din partea expozitiva a hotarârii cuprinde argumente ireconciliabile cu solutia înscrisa în dispozitiv în sensul ca motivarea hotarârii justifica o anumita solutie, iar dispozitivul cuprinde o solutie diferita, contrara.

    Astfel, în considerentele Sentintei penale nr. 59/F din 20 iulie 2009, instanta de fond apreciaza ca în urma verificarii plângerii petitionarei în raport cu actele si lucrarile dosarului se constata ca plângerea este gresit îndreptata în fata instantei penale, deoarece potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. pen., dupa solutia definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a masurii asiguratorii se face contestatie potrivit legii civile, în fata instantei civile, dupa care, în dispozitiv, contestatia este respinsa.

    Înalta Curte apreciaza ca exista o contradictie evidenta între partea expozitiva a hotarârii si solutia din dispozitiv, în sensul ca din motivarea hotarârii ar rezulta ca respectiva plângere fiind de competenta instantei civile, ar trebui solutionata de aceasta, urmând sa fie trimisa instantei competente, iar dispozitivul, practic, în loc sa contina o asemenea solutie de trimitere a cauzei catre instanta civila, cuprinde o solutie diferita, respectiv, contestatia este respinsa ca si cum s-ar fi analizat conditiile de legalitate si temeinicie ale acesteia.

    În aceasta situatie, Înalta Curte considera a fi incident cazul de casare, înscris în art. 385⁹ pct. 9 teza a II-a, motiv pentru care, conform art. 385⁹ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petitionara SC A.C. SRL împotriva Sentintei penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curtii de Apel Brasov, sectia penala si pentru cauze cu minori.

    Va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, care va trebui, în functie de temeiul de drept al respectivei contestatii invocat de catre petitionara, sa solutioneze cauza în mod corespunzator.

Text extras din Decizia nr. 3153/2009  a Sectiei Penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.