Infractiuni de evaziune fiscala, respingere recurs A.N.A.F, prejudiciu estimat nesustinut de probe, Legea nr. 87/1994.

De la -
Din considerentele ordonantei de neîncepere a urmaririi penale reiese ca adoptarea acestei solutii a fost determinata de faptul ca suma de 20.067.133 RON reprezinta doar un prejudiciu estimat în situatia în care s-ar fi obtinut de catre învinuiti anumite venituri fara a fi impozitate si s-ar fi sustras de la plata obligatiilor fiscale, însa nu s-au identificat probe pentru a se stabili în mod indubitabil ca învinuitii s-ar fi sustras de la obligatii fiscale în acest cuantum.
    Se mentioneaza, de asemenea, ca nici datele si informatiile primite de la A.N.A.F. nu au confirmat prejudiciul în acest cuantum.
    Ca atare, având în vedere ca pentru suma de 20.067.133 RON nu s-a dovedit activitatea infractionala a inculpatului L.L., dispunându-se neînceperea urmaririi penale pe motiv ca fapta nu este prevazuta de legea penala, retine Înalta Curte ca nu se justifica obligarea inculpatului la plata acestei sume, fapt pentru care va constata ca instanta de fond a solutionat corect latura civila a cauzei, criticile formulate de recurenta parte civila sub acest aspect nefiind în masura sa determine reformarea deciziei penale recurate.

    Referitor la criticile formulate de recurenta parte civila în raport de modul de solutionare a laturii civile, apreciaza Înalta Curte ca acestea nu sunt fondate.
    Astfel, în urma controlului efectuat de inspectorii A.N.A.F. - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu la SC I.L. SRL s-a încheiat procesul-verbal din data de 25 iunie 2010, din care rezulta ca pentru facturile identificate si pentru sumele încasate prin cont bancar s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare în suma de 1.676.555 RON, compusa din impozit pe profit 377.192 RON, majorari de întârziere aferente impozitului pe profit 87.872 RON, taxa pe valoarea adaugata de plata 445.794 RON, majorari de întârziere aferente TVA 104.316 RON, impozit pe veniturile din dividente 531.828 RON, majorari de întârziere aferente impozitului pe veniturile din dividente 129.553 RON.
    Se mentioneaza, de asemenea, ca pentru estimarea veniturilor si a TVA aferente facturilor lipsa s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare în suma de 20.067.133 RON.
    Cu privire la suma de 20.067.133 RON, reprezentând prejudiciu estimat, retine Înalta Curte de Casatie si Justitie ca prin ordonanta nr. 143/P/2010 din 18 august 2010, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus neînceperea urmaririi penale fata de C.C.R. si L.L. sub aspectul comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002.
    Rezulta din considerentele ordonantei de neîncepere a urmaririi penale ca adoptarea acestei solutii a fost determinata de faptul ca suma de 20.067.133 RON reprezinta doar un prejudiciu estimat în situatia în care s-ar fi obtinut de catre învinuiti anumite venituri fara a fi impozitate si s-ar fi sustras de la plata obligatiilor fiscale, însa nu s-au identificat probe pentru a se stabili în mod indubitabil ca învinuitii s-ar fi sustras de la obligatii fiscale în acest cuantum.
    Se mentioneaza, de asemenea, ca nici datele si informatiile primite de la A.N.A.F. nu au confirmat prejudiciul în acest cuantum.
    Ca atare, având în vedere ca pentru suma de 20.067.133 RON nu s-a dovedit activitatea infractionala a inculpatului L.L., dispunându-se neînceperea urmaririi penale pe motiv ca fapta nu este prevazuta de legea penala, retine Înalta Curte ca nu se justifica obligarea inculpatului la plata acestei sume, fapt pentru care va constata ca instanta de fond a solutionat corect latura civila a cauzei, criticile formulate de recurenta parte civila sub acest aspect nefiind în masura sa determine reformarea deciziei penale recurate.
    Fata de toate argumentele prezentate Înalta Curte urmeaza ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. sa respinga ca nefondat recursul declarat de partea civila.

 Extras Decizia nr. 142/2013 a Sectiri Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.

    


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »