Luare de mita 100, 50 ron, politisti de frontiera, reducerea pedepselor de la 1 an închisoare la 3 luni, de la 1 an si 8 luni închisoare la 5 luni închisoare deoarece inculpatii isi pierd calitatea avuta si locul de munca., art.254 C.pen, art.52, art.72 C.pen.

Desi din înregistrarile audio reiese indubitabil ca respectiva modalitate de savârsire a infractiunii constituie o practica constanta a inculpatilor de obtinere a unor sume ilicite de venituri, în raport cu criteriile prevazute de art. 72 C. pen. si functiile pedepsei - asa cum sunt reglementate de dispozitiile art. 52 C. pen. - se constata ca desi solutia primei instante este legala sub aspectul retinerii infractiunii în sarcina acestora, totusi cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde circumstantelor personale care-i caracterizeaza, mai ales ca în conditiile subzistentei condamnarii, sus-numitii îsi pierd calitatea avuta si implicit locul de munca. Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special legal.

    Deliberând asupra recursului se retine:

    Prin Decizia penala nr. 38/P din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apelurile inculpatilor C.L. si S.D., a desfiintat Sentinta penala nr. 394 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Constanta si în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatii C.L. si S.D. pentru infractiunea prevazuta de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cheltuielile judiciare ramânând în sarcina statului.

    În esenta, instanta de prim control judiciar a apreciat ca C.L. si S.D. - agenti sefi adjuncti de politie de frontiera desi au pretins si primit în datele de 11 august 2007 si 23 august 2007 sume de bani de la denuntatorul I.G. sa intre din Bulgaria în România cu pepeni verzi, nu aveau ca si atributii de serviciu controlul marfurilor ci numai verificarea identitatii persoanelor cetateni ai unui stat membru UE si înregistrarea numerelor de circulatie al autovehiculului. Prin urmare actul pentru care s-au perceput si primit sume de bani nu face parte din sfera activitatilor lor de serviciu neîncadrându-se astfel în latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 254 C. pen.

    În termen legal, organul de urmarire penala a exercitat calea ordinara de atac a recursului criticând solutia instantei de apel pentru nelegalitate, actul pentru care s-au pretins banii facând parte din îndatoririle lor de serviciu si prin urmare ar fi incident cazul de casare prevazut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Se sustine ca sumele de bani au fost percepute si primite de catre inculpati pentru a-i permite denuntatorului sa intre cu pepenii în România si nu pentru controlul sau vamuirea lor. Prin urmare, activitatea lor se încadreaza în latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 254 alin. (1) C. pen.

    Examinând criticile în raport cu actele si lucrarile cauzei, hotarârile atacate cât si sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozitiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constata ca sunt fondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare.

    În ziua de 11 august 2007 la orele 17,30, dorind sa intre prin Punctul de Frontiera N.V. din Bulgaria în România cu cantitatea de 1.000 kg pepeni verzi, inculpatul S.D. care-si desfasura activitatea pe sensul de intrare în tara i-a pretins denuntatorului I.G. o suma de bani, primind de la acesta 50 RON si 14 Leva, dupa care l-a lasat sa treaca frontiera.

    În ziua de 23 august 2007, dupa ce a sesizat organele de urmarire penala, denuntatorul - purtând tehnica de înregistrare asupra lui - a fost din nou oprit de catre cei doi inculpati, de aceasta data desfasurându-si activitatea pe sensul de intrare în tara inculpatul C.L. iar inculpatul S.D. pe sensul de iesire. În timp ce-i verifica documentele inculpatul C.L. i-a pretins denuntatorului bani, exprimându-se "Mai dai si matale ceva pentru ...", moment în care coinculpatul S.D. a intervenit în discutie si a pretins suma de 100 RON, întrebându-l RON explicit pe I.G., cât a dat anterior, la care acesta a raspuns ca desi i s-a cerut 100 RON, i-a dat numai 50 RON.

    Apoi denuntatorul i-a înmânat lui C.L. suma de 100 RON si a fost lasat sa intre în România.

    La perchezitia din biroul inculpatilor, suma de 100 RON a fost gasita prinsa cu un material elastic tip cordeluta în spatele unei canapele.

    Desi inculpatii au negat savârsirea faptelor, din verificarea rapoartelor zilnice de activitate a reiesit ca pe denuntator nu l-au înregistrat în acestea. Inculpatul C.L. nu a putut justifica suma de 100 RON. Inculpatul S.D. recunoaste ca I.G. a dat o suma de bani inculpatului C.L., iar el, în gluma, i-a cerut 100 RON.

    Înregistrarile ambientale cât si identificarea bancnotelor gasite la perchezitie cu seriile consemnate anterior în procesul-verbal de organizare a flagrantului denota savârsirea faptei de catre inculpati.

    Apararea inculpatilor cum ca nu intra în sfera atributiilor lor de serviciu controlul marfurilor introduse în tara sunt înlaturate de Adresa nr. 1693919 din 29 august 2007 a Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Constanta din care reiese ca acestia aveau ca si atributii executarea controlului de frontiera, a mijloacelor de transport în conditiile legii, verificarea intrarii-iesirii persoanelor, dar si "controlul amanuntit asupra persoanelor, bunurilor acestora, precum si asupra mijloacelor de transport pentru descoperirea diverselor bunuri prohibite la intrarea pe teritoriul României".

    În atare situatie asertiunea instantei de apel potrivit cu care inculpatii nu ar fi putut controla marfurile nu corespunde realitatii. Pe cale de consecinta, fapta inculpatilor de a pretinde si primi sume de bani pentru a permite intrarea denuntatorului în România cu diferite cantitati de pepeni se încadreaza în latura obiectiva a infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. (1) C. pen.

    Desi din înregistrarile audio reiese indubitabil ca respectiva modalitate de savârsire a infractiunii constituie o practica constanta a inculpatilor de obtinere a unor sume ilicite de venituri, în raport cu criteriile prevazute de art. 72 C. pen. si functiile pedepsei - asa cum sunt reglementate de dispozitiile art. 52 C. pen. - se constata ca desi solutia primei instante este legala sub aspectul retinerii infractiunii în sarcina acestora, totusi cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde circumstantelor personale care-i caracterizeaza, mai ales ca în conditiile subzistentei condamnarii, sus-numitii îsi pierd calitatea avuta si implicit locul de munca. Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special legal.

    Pe cale de consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, casata în totalitate decizia atacata si, în parte sentinta penala, numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

    Vazând si dispozitiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

    

    Caseaza, în totalitate, decizia penala atacata si, în parte Sentinta penala nr. 394 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Constanta, numai sub aspectul cuantumului pedepselor si rejudecând în fond:

    Reduce pedeapsa aplicata inculpatului C.L. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare si pedeapsa aplicata inculpatului S.D. de la 1 an si 8 luni închisoare la 5 luni închisoare.

    Reduce în mod corespunzator termenul de încercare la 2 ani si 3 luni, pentru inculpatul C.L. si la 2 ani si 5 luni pentru inculpatul S.D.

Extras Decizie nr. 3756/2009 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sursa: scj.ro.