Omorul calificat ,majorarea pedepsei in urma recursului exercitat de catre partea civilă, art. 175 C. pen., art. 52 C. pen.

 Înalta Curte constata ca retinerea în favoarea acestuia de circumstante atenuante nu este fondata. Inculpatul A.D. a savârsit o infractiune deosebit de grava, suprimând viata unui om în mod inutil si nemotivat.

    Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, si si-a abandonat victima pe câmp, dovedind violenta si indiferenta fata de soarta acesteia.     Individualizarea pedepsei aplicate trebuie sa exprime echilibrul dintre punerea în evidenta a pericolului social major concret al faptei comise si datele si împrejurarile favorabile inculpatului. Înalta Curte, retinând ca acesta a avut o conduita corecta pe parcursul procesului penal si ca prezinta o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însa, discernamântul), constata ca pedeapsa ce i-a fost aplicata este insuficienta si ineficienta prin prisma dispozitiilor art. 52 C. pen. si ca datele personale ale inculpatului, aratate mai sus, nu justifica coborârea pedepsei sub limita minima speciala prevazuta de lege.

    Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlatura dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. a) si c) si alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. si va majora pedeapsa aplicata inculpatului pentru savârsirea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare.Înalta Curte va admite recursul partii civile E.G., va casa hotarârile pronuntate numai cu privire la individualizarea pedepselor si va dispune ca în precedent.

  

   În dimineata zilei de 8 octombrie 2008, inculpatul si victima s-au întâlnit pe un drum agricol care trece pe tarlaua  din comuna D., jud. Botosani.

    Întrucât victima E.C. l-a înjurat, inculpatul a luat din tractorul sau un ciomag de esenta tare, în lungime de 1,5 m si cu diametrul de 5 cm cu care a lovit-o peste cap si fata pâna când aceasta a cazut. Inculpatul a continuat sa o loveasca peste tot corpul, oprindu-se doar în momentul în care a observat o rana sângerânda în jurul nasului victimei. Abandonându-si victima, inculpatul a plecat, ascunzând arma letala si haina cu care era îmbracat.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs partea civila E.G., mentinând criticile de nelegalitate si netemeinicie formulate în calea de atac a apelului.

    Examinând recursul, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acesta este fondat pentru motivele ce se vor arata în continuare:

 Înalta Curte constata ca retinerea în favoarea acestuia de circumstante atenuante nu este fondata. Inculpatul A.D. a savârsit o infractiune deosebit de grava, suprimând viata unui om în mod inutil si nemotivat.

    Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, si si-a abandonat victima pe câmp, dovedind violenta si indiferenta fata de soarta acesteia.

    Pedeapsa aplicata pentru savârsirea unei astfel de fapte trebuie sa se constituie într-un avertisment pentru cei care atenteaza la viata semenilor lor si o modalitate ferma si exemplara de corijare a celui care a nesocotit aceasta valoare sociala suprema.

    Individualizarea pedepsei aplicate trebuie sa exprime echilibrul dintre punerea în evidenta a pericolului social major concret al faptei comise si datele si împrejurarile favorabile inculpatului.

    Înalta Curte, retinând ca acesta a avut o conduita corecta pe parcursul procesului penal si ca prezinta o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însa, discernamântul), constata ca pedeapsa ce i-a fost aplicata este insuficienta si ineficienta prin prisma dispozitiilor art. 52 C. pen. si ca datele personale ale inculpatului, aratate mai sus, nu justifica coborârea pedepsei sub limita minima speciala prevazuta de lege.

    Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlatura dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. a) si c) si alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. si va majora pedeapsa aplicata inculpatului pentru savârsirea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare; totodata, durata pedepsei complementare aplicata inculpatului va fi majorata de la 3 ani la 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) C. pen.

    În consecinta, în conformitate cu dispozitiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul partii civile E.G., va casa hotarârile pronuntate numai cu privire la individualizarea pedepselor si va dispune ca în precedent.

 Extras din Decizia nr. 3465/2009 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.