Pretentii, compensatia judiciara trebuie invocata prin cerere reconventionala, art.119 C.pr.civ, art.1441 C.civ.

De la -
Art. 119 C. proc. civ. reglementeaza dreptul pârâtei de a formula cerere reconventionala daca are pretentii în legatura cu cererea sau mijloacele de aparare ale reclamantei, singura conditie impusa de legiuitor fiind existenta unei legaturi între aceasta si cererea principala, adica sa izvorasca din acelasi raport juridic.
    Pârâta din prezenta cauza nu s-a conformat prevederilor anterior mentionate, astfel încât, fara a fi fost învestita cu o cerere reconventionala, instanta nu poate, din oficiu, sa oblige pe reclamanta în propria-i actiune, cererea de scadere la care face referire pârâta trebuind a îmbraca forma unei cereri reconventionale si nu a unei cereri adresate reclamantei R.A. Termoficare.
    Totodata, potrivit dispozitiilor art. 1441 C. civ. în vigoare la momentul introducerii actiunii, când nu sunt îndeplinite conditiile pentru a opera compensatia legala, unul dintre creditorii reciproci se poate adresa instantei de judecata care va aprecia si va putea dispune stingerea datoriilor reciproce pâna la concurenta celei mai mici.
    Asadar, în cazul în care pârâta dorea sa invoce compensatia judiciara, el trebuia sa formuleze cerere reconventionala, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusa judecatii, instanta neputându-se substitui vointei partilor.

    
    Asupra recursului de fata;
    Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Dolj, sectia a II-a civila, prin sentinta nr. 41/2012 de Ia 28 ianuarie 2012, a respins exceptia prescriptiei invocate de pârâta Asociatia de Proprietari nr. X1, a admis în parte actiunea precizata de reclamanta R.A. Termoficare si a obligat pârâta la plata sumei de 101.844,35 RON reprezentând penalitati, retinând ca platile efectuate de pârâta au întrerupt cursul prescriptiei, iar energia termica furnizata în cursul anului 2009 a fost achitata cu întârziere.
    Prin decizia nr. 97 de la 20 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, sectia a II-a civila, a respins apelul formulat de pârâta Asociatia de Proprietari nr. X1 Craiovita Noua, a admis apelul reclamantei R.A. Termoficare Craiova, a schimbat în parte sentinta apelata în sensul ca a obligat pârâta la plata sumei de 8.570,32 RON reprezentând cheltuieli de judecata aferente fondului si a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei, cu motivarea ca, în lipsa cereri reconventionale, înscrisurile depuse la dosar sau calculul sumei pretins datorate de catre reclamanta, nu puteau constitui temei al reducerii pretentiilor formulate prin cererea de chernare în judecata. Referitor la apelul reclamantei, instanta de apel a dispus admiterea acestuia, apreciind ca pârâta se afla în culpa procesuala, chiar daca si-a îndeplinit partial obligatiile pe parcursul procesului.
    Împotriva acestei decizii, pârâta Asociatia de Proprietari nr. X1 Craiovita Noua a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotarârii atacate si, pe fond respingerea actiunii reclamantei, invocând drept motiv de nelegalitate dispozitiile art. 304 pct. 8, 9 si 10 C. proc. civ.
    În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a învederat ca decizia recurata este data cu gresita aplicare a dispozitiilor legale în materie, fiind încalcat principiul disponibilitatii si cu nesocotirea probatoriului administrat în cauza, respectiv înscrisuri si expertiza tehnica.
    Înalta Curte, examinând actele si lucrarile dosarului, precum si temeiul de drept invocat, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
    Potrivit art. 129 C. proc. civ., judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, principiul disponibilitatii în procesul civil lasând la libera apreciere a partii formularea unei cereri reconventionale, determinând obiectul pretentiilor în limitele carora urmeaza a fi solutionat litigiul.
    Art. 119 C. proc. civ. reglementeaza dreptul pârâtei de a formula cerere reconventionala daca are pretentii în legatura cu cererea sau mijloacele de aparare ale reclamantei, singura conditie impusa de legiuitor fiind existenta unei legaturi între aceasta si cererea principala, adica sa izvorasca din acelasi raport juridic.
    Pârâta din prezenta cauza nu s-a conformat prevederilor anterior mentionate, astfel încât, fara a fi fost învestita cu o cerere reconventionala, instanta nu poate, din oficiu, sa oblige pe reclamanta în propria-i actiune, cererea de scadere la care face referire pârâta trebuind a îmbraca forma unei cereri reconventionale si nu a unei cereri adresate reclamantei R.A. Termoficare.
    Totodata, potrivit dispozitiilor art. 1441 C. civ. în vigoare la momentul introducerii actiunii, când nu sunt îndeplinite conditiile pentru a opera compensatia legala, unul dintre creditorii reciproci se poate adresa instantei de judecata care va aprecia si va putea dispune stingerea datoriilor reciproce pâna la concurenta celei mai mici.
    Asadar, în cazul în care pârâta dorea sa invoce compensatia judiciara, el trebuia sa formuleze cerere reconventionala, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusa judecatii, instanta neputându-se substitui vointei partilor.
    Cu privire la motivul de recurs privind gresita apreciere a probelor administrate în cauza, înscrisuri si expertiza contabila, Înalta Curte retine ca recurenta-pârâta a adus o critica generica, sub acest aspect, hotarârii pronuntate de instanta de apel, iar mentiunea vizând gresita stabilire a situatiei de fapt nu mai poate fi valorificata în aceasta cale de atac, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 si 11 nu mai exista ca motive de nelegalitate, ca urmare a abrogarii acestora prin O.U.G. nr. 138/2000.
    Fata de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Asociatia de Proprietari nr. X1 Craiovita Noua împotriva deciziei nr. 97 de la 20 iunie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, sectia a II-a civila, ca nefondat.
    
 Extras din Decizia nr. 1937/2013, a Sectiei Comerciala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sursa: scj.ro


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »