Recurs, casare cu trimitere, motivare contradictorie, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De la -
Exista contrarietate între considerentele hotarârii atacate, pe de-o parte instanta de apel precizând ca printre facturile enumerate în cererea de chemare în judecata nu se regaseste nici una dintre cele patru facturi evidentiate în raportul de expertiza iar pe de alta parte enumerând printre facturile pe care se sprijina pretentiile reclamantei si factura din 27 mai 2005, factura ce se regaseste printre cele patru facturi retinute de expert prin raportul de expertiza astfel cum a fost completat.


    Analizând recursul formulat împotriva deciziei nr. 49/2012-A/C din 5 iunie 2012 a Curtii de Apel Oradea, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Înalta Curte constata ca acesta este fondat, urmând ca recursul reclamantei SC S. SA Satu Mare, prin lichidatori judiciari E.C. SPPI si P.G. IPURL sa fie admis, hotarârea recurata sa fie casata iar cauza sa fie trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru urmatoarele considerente.
    Pentru examinarea motivelor de nelegalitate invocate de recurenta se vor analiza cu prioritate criticile vizând faptul ca instanta de apel, în mod contradictoriu a retinut în considerentele deciziei atacate ca pretentiile pecuniare ale reclamantei nu au fost întemeiate pe cele patru facturi evidentiate în expertiza administrata în cauza cu toate ca factura fiscala din 27 mai 2005 a fost enumerata în actiunea introductiva si depusa în probatiune.
    În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotarâri se poate cere atunci când hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
    
    Astfel, instanta de apel a precizat în considerentele hotarârii atacate ca, în conformitate cu raportul de expertiza asa cum a fost completat ca urmare a obiectiunilor formulate de pârâta, singurele facturi emise de reclamanta catre pârâta si evidentiate si în contabilitatea acesteia din urma sunt facturile din 6 aprilie 2005, din 27 mai 2005, din 28 iulie 2005 si din 29 iulie 2005 în timp ce pretentiile din actiunea reclamantei au la baza facturi ce nu se regasesc în raportul de expertiza si anume facturile din 27 mai 2005, din 31 martie 2005, din 9 februarie 2005, din 4 februarie 2005, din 6 august 2004, din 5 august 2004, din 24 iunie 2004 si din 30 martie 2004. Se concluzioneaza în sensul ca, în raport de aceste considerente, rezulta fara putinta de tagada ca pretentiile formulate de reclamanta în baza unor facturi ce nu se regasesc evidentiate în raportul de expertiza sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a facut nici o precizare prin care sa-si fundamenteze pretentiile pe respectivele facturi.
    Se constata astfel, ca exista contrarietate între considerentele hotarârii atacate, pe de-o parte instanta de apel precizând ca printre facturile enumerate în cererea de chemare în judecata nu se regaseste nici una dintre cele patru facturi evidentiate în raportul de expertiza iar pe de alta parte enumerând printre facturile pe care se sprijina pretentiile reclamantei si factura din 27 mai 2005, factura ce se regaseste printre cele patru facturi retinute de expert prin raportul de expertiza astfel cum a fost completat.
    Prin urmare, se observa ca factura din 27 mai 2005 se regaseste atât printre cele patru facturi enumerate în raportul de expertiza cât si printre facturile invocate de reclamanta în cererea de chemare în judecata, în mod eronat instanta de apel retinând ca aceasta nu si-a întemeiat pretentiile pe nici una dintre facturile evidentiate de expertul desemnat în cauza.
    În consecinta, fata de cele ce preced, aplicând prevederile art. 312 si art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa decizia recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Extras din Decizia nr. 1845/2013, a Sectiei Comerciale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa: scj.ro.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »