Cerere de liberare provizorie sub control judiciar infractiuni grave de coruptie. respingere.

 Pericolul concret pentru ordinea  publica rezulta din indicii temeinice privind implicarea inculpatei în comiterea unor infracţiuni grave de corupţie. În opinia instanţei de fond, sinceritatea inculpatei nu constituie o garanţie, această sinceritate nefiind un merit al acesteia, ci rezultatul unui efort desfăşurat de către organele judiciare de.a lungul unor ani de zile pentru descoperirea acestei activităţi infracţionale  Cu privire la situaţia copilul minor al inculpatei, Curtea de Apel a arătat că tocmai această împrejurare ar fi trebuit să o împiedice pe inculpată să deruleze o astfel de activitate infracţională, art. 160² C. proc. pen.,  art.255 alin. (1) C. pen. ,art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 

        În fapt, s-a reţinut că, petenta l-a sprijinit pe inculpatul D.S., în activitatea sa de mituire a unor magistraţi de la Curtea de Apel Bucureşti, prin obţinerea lichidităţilor necesare. 

    Conform art. 255 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, darea de mită reprezintă „se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.", maxim ce poate fi majorat cu 2 ani, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. 

     În opinia instanţei de fond, sinceritatea inculpatei nu constituie o garanţie, această sinceritate nefiind un merit al acesteia, ci rezultatul unui efort desfăşurat de către organele judiciare de.a lungul unor ani de zile pentru descoperirea acestei activităţi infracţionale. 

    Cu privire la situaţia copilul minor al inculpatei, Curtea a arătat că tocmai această împrejurare ar fi trebuit să o împiedice pe inculpată să deruleze o astfel de activitate infracţională. Prin raportare la dispoziţiile art. 161 C. proc. pen., se pot institui măsuri de ocrotire şi de siguranţă în privinţa minorei, motiv pentru care, nici acesta nu este un argument în admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. 

Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine încheierea atacată, ca fiind temeinică şi legală. 

În eventualitatea lăsării în libertate a inculpatei P.C.I., pericolul concret pentru ordinea publică se deduce din probele dosarului, din care rezultă indicii temeinice privind implicarea inculpatei în comiterea unor infracţiuni grave de corupţie, întrucât, fără a fi în subordinea administrativă a inculpatului D.S., l-a sprijinit în mod activ pe acesta în activitatea de obţinere a sumelor destinate mituirii unor magistraţi, prin intermediul inculpatei D., folosind cunoştinţele de ordin economic pe care le deţine. Mai mult, inculpata a recunoscut că a păstrat permanent legătura cu inculpatele D. şi R., negociind suma ce urma să mai fie plătită în vederea eliberării lui D.S., aspecte ce reies şi din declaraţiile inculpatelor anterior menţionate. Tot prin prisma pericolului social concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea inculpatei în libertate trebuie privită - şi considerată relevantă -împrejurarea că demersurile inculpatei au avut drept scop anularea unei pedepse de 7 ani închisoare la care inculpatul D.S. a fost condamnat definitiv şi, de asemenea, să ajute la stingerea unor obligaţii civile stabilite în sarcina inculpatului, de peste 4.000.000 euro. Se mai reţine că inculpata este trimisă în judecată şi în alt dosar, împreună cu acelaşi inculpat - D.S. - pentru fraudarea statului român. 

    În acest context, Înalta Curte consideră că faptele săvârşite de inculpată - şi recunoscute de aceasta - sunt de natură a produce indignare profundă printre cetăţeni, astfel încât singura măsură menită să protejeze ordinea publică şi să asigure buna desfăşurare a procesului penal este detenţia preventivă a inculpatei, cu atât mai mult cu cât procesul penal este în plină desfăşurare. 

    În concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene, instanţa constată că în astfel de situaţii, interesul protejării ordinii publice prevalează faţă de regula generală a judecării în stare de libertate, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie. 

    În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, în vederea asigurării scopului bunei desfăşurări a procesului penal, nu este oportună la acest moment liberarea provizorie, chiar condiţionată de un anumit control judiciar.  

Extras din Decizia nr. 3048/2013 din 08 octombrie 2013, Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.