Expropriere, despagubire justa raportata la destinatia terenului, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

De la -
      Instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă şi nu la valoarea de la data exproprierii.    În egală măsură, destinaţia terenului ce trebuie luată în considerare la stabilirea corectă a despăgubirii nu poate fi alta decât aceea pe care terenul a avut-o la data efectuării expertizei întrucât dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stipulează expres că despăgubirea se stabileşte în funcţie de preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului.  
   
   Recursul este fondat pentru considerentele care succed.  
     Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului prin hotărârea judecătorească, instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea cuantumului despăgubirii instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.  
     Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă şi nu la valoarea de la data exproprierii.  
     Astfel, din cuprinsul raportul de expertiză efectuat în fond, a rezultat că la stabilirea cuantumului despăgubirii au fost avute în vedere preţurile existente la momentul exproprierii, 4 iunie 2009 şi nu acelea de la data efectuării raportului de expertiză, respectiv noiembrie 2011.  
     În egală măsură, destinaţia terenului ce trebuie luată în considerare la stabilirea corectă a despăgubirii nu poate fi alta decât aceea pe care terenul a avut-o la data efectuării expertizei întrucât dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stipulează expres că despăgubirea se stabileşte în funcţie de preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului.  
     La momentul emiterii Hotărârii nr. 20 din 4 iunie 2009, categoria de folosinţă a terenului a fost aceea de extravilan, iar ulterior, prin H.C.L. nr. 151 din 3 iulie 2009 terenul a fost trecut în intravilanul localităţii.  
     Această schimbare a categoriei de folosinţă trebuia luată în considerare la calculul despăgubirii, astfel încât conţinutul raportului de expertiză nu este lămuritor deoarece prin concluziile sale s-a propus o valoare a terenului extravilan fără a se ţine seama că la data efectuării expertizei terenul se afla în intravilan.  
     Pentru aceste motive se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.  
     Rejudecând, instanţa de trimitere va dispune refacerea raportului de expertiză în funcţie de aspectele semnalate în prezentele considerente.  
     La omologarea valorii corecte a despăgubirii se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile formulate de reclamantă, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea cerută de expropriat.


 Extras  din Decizia Decizie nr. 3812/2013, a Secţia Civilă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa www. scj.ro.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »