Omor,circumstante judiciare facultative, necesitatea ca acestea sa priveasca fapta si persoana inculpatului, art.74 C.pen, art.174 C.pen

 Circumstanţele judiciare sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana infractorului pot dobândi, prin apreciere valenţe atenuante     În literatura juridică li s-a recunoscut caracter atenuant unor împrejurări cum ar fi nivelul cultural redus ori lipsa de experienţă a infractorului, mobilul ori scopul infracţiunii, cazurile de slăbire a facultăţilor mintale, altele decât cele care duc la iresponsabilitate, cum ar fi stările provocate de boală, de senilitate, starea de înapoiere mintală, valoarea redusă a prejudiciului.   

     În general în stabilirea circumstanţelor atenuante trebuie avute în vedere - osebit de datele personale ale făptuitorului - mai ales acele împrejurări care pot avea o mai strânsă legătură cu natura infracţiunii săvârşite, în cazul infracţiunilor de violenţă vor interesa mai ales circumstanţele în care s-a produs atacul. Aşa fiind, în mod greşit, curtea motivând „că având în vedere faptul că loviturile aplicate de inculpat nu sunt cauza unică care a dus la decesul acesteia, o contribuţie esenţială revenind şi stării acesteia de intoxicaţie etilică acută” a acordat semnificaţia de circumstanţă unei împrejurări exterioare acţiunii inculpatului şi persoanei acestuia.

  

Circumstanţele judiciare sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana infractorului pot dobândi, prin apreciere valenţe atenuante.   

     Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special şi învederează o satisfacere, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.   

     Legiuitorul a enumerat în art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. cu caracter exemplificativ câteva împrejurări care pot fi considerate circumstanţe atenuante.   

     Astfel, „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”, „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii şi arestării participanţilor, pot constitui circumstanţe atenuante judiciare.   

     Împrejurările enumerate au doar caracter exemplificativ, în principiu orice altă împrejurare putând fi reţinută ca circumstanţă atenuantă dacă în ansamblul datelor cauzei are valoarea unui element uşurător, exceptând bineînţeles cele pe care legea le consideră circumstanţe agravante.   

     În literatura juridică li s-a recunoscut caracter atenuant unor împrejurări cum ar fi nivelul cultural redus ori lipsa de experienţă a infractorului, mobilul ori scopul infracţiunii, cazurile de slăbire a facultăţilor mintale, altele decât cele care duc la iresponsabilitate, cum ar fi stările provocate de boală, de senilitate, starea de înapoiere mintală, valoarea redusă a prejudiciului.   

     În general în stabilirea circumstanţelor atenuante trebuie avute în vedere - osebit de datele personale ale făptuitorului - mai ales acele împrejurări care pot avea o mai strânsă legătură cu natura infracţiunii săvârşite, în cazul infracţiunilor de violenţă vor interesa mai ales circumstanţele în care s-a produs atacul.   

     În speţă s-a reţinut că inculpatul gelos pe victimă, datorită comportamentului acesteia din preziua omorului, a hotărât să se despartă de ea, i-a strâns lucrurile într-o plasă (sacoşă) de rafie în care a pus şi ciocanul victimei, a mers la aceasta şi enervat că era beată şi nu-i răspundea, a lovit-o în mod repetat cu pumnii, picioarele şi ciocanul până când aceasta a decedat.   

     Instanţa de apel a motivat că nu se poate reţine o altă formă de vinovăţie în condiţiile în care activitatea violentă - lovirea cu picioarele şi ciocanul la nivelul întregului corp - relevă o acceptare a producerii rezultatului, moartea, dată fiind violenţa loviturilor, numărul acestora, în zone vitale ale corpului şi rezistenţa redusă a victimei.   

     Aşa fiind, în mod greşit, curtea motivând „că având în vedere faptul că loviturile aplicate de inculpat nu sunt cauza unică care a dus la decesul acesteia, o contribuţie esenţială revenind şi stării acesteia de intoxicaţie etilică acută” a acordat semnificaţia de circumstanţă unei împrejurări exterioare acţiunii inculpatului şi persoanei acestuia.

 Extras din Decizia nr. 3908/2010  a Secţia Penală a ICCJ, sursa: www. scj.ro.