Conditionarea intabulării dreptului de proprietate, de plata impozitului de către adjudecatar , contravine art. 1 din Protocolul nr. 1. din CEDO ,art. 77 indice 1 alin 6 C. proc. fiscală.

 Recursul formulat  este fondat, întrucât,deşi instantele de fond nu au făcut o greşită aplicare a legii, legea natională contravine art. 1 din Protocolul nr. 1, încălcând dreptul la un bun al petentei şi lipsind-o de cel mai important atribut aldreptului de proprietate, care este cel de dispozitie.

 Astfel, este adevărat că dreptul de proprietate este dobândit şi fără înscrierea în cartea funciară în caz de vânzare silită, aşa cum au retinut instantele de fond, însă titularul său nu poate dispune de drept decât după înscrierea sa în cartea funciară, aşa cum rezultă din dispozitiile art. 887 Cod proc.civ., or lipsirea de atributul de dispozitie este o ingerintă în substanta dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

 Ingerinta este prevăzută de lege, însă nu există un raport de proportionalitate între interesul public ocrotit, constând în colectarea impozitelor asupra imobilelor şi dreptul încălcat, în conditiile în care petenta nu este ea însăşi contribuabil, acesta fiind debitorul executat silit, statul având obligatia de a urmări colectarea impozitelor şi inclusiv de a interveni în proceduri executionale pentru recuperarea creantelor sale privilegiate, neputând imputa pasivitatea sa unui tert titular al dreptului de proprietate în conditiile legii şi care nu este debitor al obligatiei de plată.

Prin sentina civilă nr. 1910 pronuntată la data de 31.01.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC I.P.I.B. SA.

 Pentru a pronunta această hotărâre, judecătoria a retinut următoarele:

 Potrivit încheierii 33480/26.04.2012 a OCPI CLUJ, s-a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii 21059/2012 prin care s-a respins intabularea dreptului de proprietate al acesteia în CF 50624 Baciu nr. cadastral 1045.

S-a arătat că cererea de înscriere în cartea funciară a petentei a fost respinsă prin încheierea 21059/27 02 2012, retinându-se ca nu s-a ataşat dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate prevăzut de art .77 alin 1 C. pr. fiscală.

 Astfel, în opinia Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, în mod legal a fost respinsă cererea de înscriere, deoarece, în esență, petenta dobândise dreptul de proprietate prin actul de

adjudecare întocmit de executor bancar N.D.R. in dosarul de executare 194/2010.

 Or, în acest context, ea avea obligatia depunerii dovezii plătii impozitului pe transferul dreptului de proprietate, conditie prevăzută de art. 77 alin 1 C. proc. fiscală, deoarece art. 77 indice 1 ultima teză a aliniatului 6 prevede obligativitatea respingerii cererii în cazul în care dovada plătii sale nu a fost ataşată cererii de înscriere.

 Chiar dacă art. 77/1 Cod. proc. fiscală nu indică în mod expres în categoria actelor juridice între vii prin care se realizează transferul dreptului de proprietate si actul de adjudecare acest act se înscrie în categoria - alte proceduri - decât cea notarială sau judecătorească prin care se realizează transferul proprietătii.

 Judecătoria a considerat plângerea neîntemeiată astfel că a fost respinsă în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996.

 Esenta respingerii constă, însă, în faptul nedepunerii dovezii achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate, în conditiile în care petenta a dobândit imobilul prin adjudecare.

 Instanta a considerat că în mod legal s-a respins cererea pentru acest motiv, având în vedere dispozitiile exprese ale art. 77 indice 1 alin 6 C. proc. fiscală, potrivit căruia pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notar si a altor documente, în celelalte cazuri registratorii de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligatiei de plată a impozitului, iar in cazul in

care nu se face dovada achitării sale, se va respinge cererea.

 Practic, în spetă, este incidentă norma prevăzută de codul fiscal, care apare ca fiind o normă specială, consfintind un caz special de respingere a cererii. Cerinta prevăzută de art. 77 indice 1 alin 6

Cod. proc. fiscală incumba şi dobânditorului dreptului de proprietate, legea obligând a solicita doar dovada plătii acestui impozit indiferent de cine o face. fondat, retinându-se că, apelanta, în calitate de adjudecatară a imobilului ca urmare a unei licitatii

organizate în cadrul unui dosar de executare silită, nu este contribuabilă în sensul art. 77/1 din Codul fiscal, neavând obligatia de a plăti impozitul datorat pentru transferul dreptului de proprietate, această calitate regăsindu-se în persoana debitorilor, conform Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, art. 1512 lit. a.

 Cu toate acestea, rămân incidente, chiar şi pentru această situatie a transferului dreptului de proprietate în temeiul unei licitatii publice, dispozitiile art. 771 alin. 6 din Codul fiscal care stabilesc obligatia registratorilor de la birourile de carte funciară de a verifica îndeplinirea obligatiei de plată a impozitului datorat pentru transferul dreptului de proprietate, cu ocazia înscrierii drepturilor dobândite, iar în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

 La această concluzie a ajuns tribunalul raportat la faptul că legiuitorul nu a stabilit nici o exceptie în acest sens. Detalierea procedurii de urmat pentru calcularea şi achitarea impozitului în cazul transferurilorprin executare silită prin art. 1517 alin. 11 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 nu înlătură această sanctiune de refuz a intabulării în cazul în care impozitul nu a fost achitat din partea OCPI.

 Potrivit articolului mentionat anterior, în această situatiei, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru

transferurile prin alte modalităti decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului şi  emiterea deciziei de impunere conform procedurilor legale prin depunerea documentatiei aferente transferului.

 Această precizare a fost determinată de particularitatea transferului dreptului de proprietate în cazul executării silite, raportat la procedura notarială sau judecătorească unde există filtrul acestor

institutii care au obligatia de a verifica încasarea acestui impozit sau respectiv de a încunoştinta organul fiscal.

  Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs petenta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentintei apelate, cu consecinta admiterii plângerii, anulării încheierii de carte funciară şi intabulării dreptului de proprietate al petentei în cartea funciară, cu titlu de adjudecare.

 În motivarea recursului ei, petenta învederează că legislatia internă încalcă dreptului ei la un

bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât refuzul înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa

dovezii plătii impozitului de către un tert constituie o atingere gravă a substantei dreptului de proprietate, lipsind-o pe petitionară de dreptul de a dispune de un bun şi neexistând un raport rezonabil

de proportionalitate între refuzul intabulării şi scopul urmărit, care este încasarea impozitului.

 Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în care acestea pot fi încadrate, curtea apreciază că acesta este fondat, întrucât,

deşi instantele de fond nu au făcut o greşită aplicare a legii, legea natională contravine art. 1 din Protocolul nr. 1, încălcând dreptul la un bun al petentei şi lipsind-o de cel mai important atribut al dreptului de proprietate, care este cel de dispozitie.

 Astfel, este adevărat că dreptul de proprietate este dobândit şi fără înscrierea în cartea funciară în caz de vânzare silită, aşa cum au retinut instantele de fond, însă titularul său nu poate dispune de

drept decât după înscrierea sa în cartea funciară, aşa cum rezultă din dispozitiile art. 887 Cod proc.civ., or lipsirea de atributul de dispozitie este o ingerintă în substanta dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

 Ingerinta este prevăzută de lege, însă nu există un raport de proportionalitate între interesul public ocrotit, constând în colectarea impozitelor asupra imobilelor şi dreptul încălcat, în conditiile în care petenta nu este ea însăşi contribuabil, acesta fiind debitorul executat silit, statul având obligatia de a urmări colectarea impozitelor şi inclusiv de a interveni în proceduri executionale pentru recuperarea creantelor sale privilegiate, neputând imputa pasivitatea sa unui tert titular al dreptului de proprietate în conditiile legii şi care nu este debitor al obligatiei de plată.

 Extras din Decizia nr. 3938 din 10 octombrie 2013, a Curtii de Apel Cluj, Secția I-a civilă,  sursa http://www.curteadeapelcluj.eu/jurisprudenta.html