Dispozițiile art.336 alin. (1) din Codul penal, elimină posibilitatea unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în situația conducerii pe drumurile publice a unui vehicul.
Prin art. 336 alin. (1) din Codul penal se fixează un unic moment
al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării
primei mostre biologice, prin modificarea conţinutului infracţiunii de
conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa
cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea
posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în
scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare.
Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal "conducerea
pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul
prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l
alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau
amendă".
În această nouă formă de incriminare a
faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe s-au schimbat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul
la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului
auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii
obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art.
87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Conform reglementării anterioare se
desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege
trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii
autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede că îmbibaţia alcoolică de
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării
mostrelor biologice.
Prin art. 336 alin. (1) din Codul penal
se fixează un unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge,
respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, aspect care însă nu este
în contradicţie cu dispoziţiile din Normele metodologice privind recoltarea,
depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare
prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a
produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în
cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu
traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013
(art. 1 şi 10), potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea
recoltarea a două probe de sânge la un interval de o oră una faţă de cealaltă.
Recoltarea a două probe de sânge, în
vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a
intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei
(absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva
solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluţiei
legislative adoptate în vechile dispoziţii ale art. 87 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Or, prin modificarea conţinutului
infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul
a urmărit, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal,
eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în
sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare.
În noua reglementare legiuitorul a optat
să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei
mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de
conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt şi
dispoziţiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, care,
referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracţiunii prevăzute
în art. 336 alin. (1) din Codul penal, utilizează sintagma: "în cel mai scurt
timp".
Dacă rezultatul alcoolemiei cu relevanţă
penală este dat de momentul prelevării primei mostre biologice, dispoziţiile
art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice menţin în continuare relevant pentru atragerea
răspunderii contravenţionale momentul conducerii pe drumurile publice a unui
autovehicul de către un conducător auto care are o îmbibaţie alcoolică de cel
mult 0,80 gr./l alcool pur în sânge, aspect ce impune prelevarea a două mostre
biologice în vederea efectuării unui eventual calcul retroactiv al alcoolemiei.
În consecinţă, faţă de considerentele
anterior expuse, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1)
din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice,
rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.
Extras din Decizia nr. 3/2014 a Înaltei Curți de
Casaţie şi Justiţie -completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, sursa scj.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu