Initiere, constituire de grup infractional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup, contraband cu tigari, mentinere achitare, declaratiile politistilor de frontiera nu sunt suficiente pentru retinerea vinovatiei, art.7 din Legea nr. 39/2003, art. 270 din Legea nr. 86/2006.

    Singurele probe administrate în cauza sunt procesul-verbal întocmit de organele de politie ca si declaratiile celor doi politisti, respectiv P.I.C. si B.I., ofiteri în cadrul Politiei de frontiera Sighetu Marmatiei, probe care nu se coroboreaza însa cu alte probe obiective care sa faca posibila retinerea vinovatiei inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunii de contrabanda. Desi ofiterii de politie au observat ca inculpatul era însotit de înca doua persoane nu s-a dovedit faptul ca inculpatul si celelalte doua persoane au fost implicate în contrabanda cu tigari si nici faptul ca între inculpat si alte persoane ar fi existat vreo întelegere în activitatea de introducere în tara în mod ilegal, a tigarilor.     Este adevarat ca nici inculpatul nu a prezentat motive plauzibile cu privire la prezenta sa în locul respectiv însa nici o persoana nu poate fi condamnata în baza unor supozitii, în lipsa unor probe certe de vinovatie, aspect în raport de care Înalta Curte apreciaza ca solutia de achitare a inculpatului este legala si temeinica.

    Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie motivând ca în mod gresit instanta de fond a dispus achitarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii de contrabanda fara a tine seama de probele administrate care dovedesc ca inculpatul se face vinovat de savârsirea faptei.

    În mentinerea acestei critici sunt invocate procesul-verbal din 2 iunie 2007 întocmit de organele de politie si declaratiile martorilor P.I.C. si B.I.

    Critica adusa nu este fondata.

    Analizând legalitatea si temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte opineaza ca recursul declarat de Parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmeaza.

    Înalta Curte retine ca solutia pronuntata de instanta de fond, mentinuta si de instanta de apel, este legala si temeinica, achitarea inculpatului cu privire la infractiunea de contrabanda prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 fiind pe deplin justificata cât timp probele administrate în cele doua faze ale procesului penal nu dovedesc cu certitudine ca inculpatul K.A. se face vinovat de savârsirea infractiunii de contrabanda.

    Potrivit dispozitiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006 constituie infractiunea de contrabanda introducerea sau scoaterea din tara prin orice mijloace a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

    Potrivit dispozitiilor art. 274 "faptele prevazute la art. 270 - 273, savârsite de una sau mai multe persoane înarmate au de doua sau mai multe persoane împreuna, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi".

    Ca atare, elementul material al laturii obiective a infractiunii de contrabanda consta în actiunea de introducere sau scoaterea din tara prin orice mijloace, a bunurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

    Probele administrate în cauza nu au dovedit indubitabil ca inculpatul K.A. ar fi executat actiuni de introducere în tara a tigarilor gasite pe malul românesc al râului Tisa sau ca ar fi avut vreo întelegere cu cetatenii ucraineni care au adus acele tigari.

    Singurele probe administrate în cauza sunt procesul-verbal întocmit de organele de politie ca si declaratiile celor doi politisti, respectiv P.I.C. si B.I., ofiteri în cadrul Politiei de frontiera Sighetu Marmatiei, probe care nu se coroboreaza însa cu alte probe obiective care sa faca posibila retinerea vinovatiei inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunii de contrabanda.

    Nici agravanta prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 nu este probata.

    Pentru existenta agravantei legea impune ca fapta sa fie savârsita de una sau mai multe persoane înarmate ori de doua sau mai multe persoane împreuna.

    Din declaratiile martorului P.I.C., ofiterul de politie care l-a depistat pe inculpat rezulta ca în seara respectiva el si colegul sau au sesizat la un moment dat trei persoane iar la somatia lor doar inculpatul K. a ramas pe loc, celelalte doua persoane au fugit iar la întrebarea lor ce cauta acolo, inculpatul a raspuns ca si-ar fi pierdut calul în zona respectiva.

    Ca atare, desi ofiterii de politie au observat ca inculpatul era însotit de înca doua persoane nu s-a dovedit faptul ca inculpatul si celelalte doua persoane au fost implicate în contrabanda cu tigari si nici faptul ca între inculpat si alte persoane ar fi existat vreo întelegere în activitatea de introducere în tara în mod ilegal, a tigarilor.

    În aceeasi ordine de idei este de mentionat si faptul ca desi inculpatul a fost trimis în judecata pentru doua infractiuni pentru care instanta de fond a dispus achitarea respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003 siart. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 critica Parchetului, prin recursul promovat, priveste doar gresita achitare a inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

    Ori, atât timp cât în cauza nu poate fi retinuta infractiunea de asociere în scopul savârsirii de infractiuni nu poate fi retinuta nici infractiunea de contrabanda în forma calificata cât timp ambele infractiuni impun participarea a doua sau mai multe persoane, situatie ce nu a fost demonstrata prin probele existente la dosar.

    În actul de sesizare a instantei se mentioneaza modul în care cetatenii ucraineni introduceau tigarile în tara, de unde erau preluate de catre cetatenii români însa nu se precizeaza în baza caror probe s-a stabilit aceasta activitate infractionala.

    Este adevarat ca nici inculpatul nu a prezentat motive plauzibile cu privire la prezenta sa în locul respectiv însa nici o persoana nu poate fi condamnata în baza unor supozitii, în lipsa unor probe certe de vinovatie, aspect în raport de care Înalta Curte apreciaza ca solutia de achitare a inculpatului este legala si temeinica.

    Cât timp nu exista alte motive de casare care sa faca posibila reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmeaza ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. sa respinga recursul Parchetului ca nefondat.

 Extras din Decizia nr. 3856/2009 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa: scj.ro.